Salzburg, Austria

Din Strassbourg am plecat spre Salzburg. Am traversat Germania in fuga, n-am oprit. Si chiar si asa, am ajuns in Salzburg tarziu, pe la 5 dupa masa. Nu mai erau locuri la Etap, la hotel, ajunsesem mult prea tarziu. Am cautat un alt hotel, am gasit unul in apropierea aeroportului.
Orasul este cunoscut ca fiind orasul natal al lui Mozart, dar in acelasi timp a fost folosit ca fundal al filmului “Sunetele muzicii”, film care prezinta peisajele din Austria, cu predilectie din Salzburg. Este totodata un puternic centru universitar al Austriei.
Centrul orasului- centrul vechi este in patrimoniul mondial din 1996. Arhitectura baroca a orasului include multe biserici faimoase: Catedrala din Salzburg, Franziskanerkirche- Biserica Franciscana, Sf Antonius Kirche, Biserica Universitatii, Biserica Sf. Anton, dar si Abatia Nonnberg a manastirii benedictine, fortareata Hohensalzburg, care domina orasul de pe deal, fiind unul din cele mai mari castele din Europa.
Ne-am oprit intai insa la Festivalul Berii, Augustinus Fest, ce avea loc in perioada 26-28 august la Braustube Mulln, Beraria Mulln. Am nimerit acolo din greseala. Urcasem in autobusul care ducea in centrul orasului, am intrebat calatorii unde trebuie sa coboram si o batranica simpatica aproape ne-a impins jos din masina la una din statii. Nu acolo era centrul. Dar, dupa ce am cautat pe harta luata de la hotel, am luat-o pe cateva stradute, sperand sa ajungem intr-o intersectie. Am ajuns la berarie…
O terasa ornata cu baloane viu colorate, plina de lume ce bea bere ne-a intampinat de la intrare. Muzica populara cantata de orchestra din gradina intretinea voia buna. Inauntru, la etaj, o sala mare de restaurant cu mici tarabe-magazin pe laterale, cu diverse specialitati: carnati, snitele, covrigi si alte delicatese. Noi ne-am luat cate doi covrigi mari cu susan si branza si am coborat la parterul berariei, de unde ne-am luat berea. De pe rafturile pline ne-am luat si noi doua halbe, am platit la casa doua beri (3.40 euro/bucata) si…distractia a inceput! Zgarcenia austriecilor – proverbiala de altfel am observat-o si aici. In loc sa isi cumpere de mancare, multi au preferat sa umple mesele cu caserole cu mancare adusa de acasa si au incropit un picnic la berarie, stropit cu o bere, ca sa se simta bine, in acordurile muzicii din gradina…
N-am putut sta prea mult sa chefuim impreuna cu ceilalti, desi am fi vrut sa mai stam, insa era deja tarziu, orasul ne astepta.

Dar nu se aseamana nici pe departe cu celelalte orase vazute. Poate si pentru ca am ajuns noaptea in oras, totul parea intunecat si, acolo unde era lumina, aceasta parea firava. Aici nu mai era luminat feeric orasul, erau doar cateva beculete si atat. Sunt zgarciti rau austriecii. Ne-a lasat un gust amar, pentru ca orasul e superb ziua, in schimb noaptea parca esti in oraselele noastre de la munte. Am vazut de pe autostrada orasul a doua zi si e pacat ca noaptea nu il lumineaza sa fie asa cum e in realitate. E construit de-a lungul unei stanci foarte inalte, sunt case care sunt lipite de stanca si drumul trece la un moment dat pe dedesubtul unei case. Locuinta e deasupra soselei. E foarte frumos, vazut insa la lumina.
Cu greu am gasit in intuneric casa natala a lui Mozart, atractia orasului de fapt. Familia Mozart este inmormantata intr-o mica capela din orasul vechi. Wolferl, asa cum e alintat de localnici a devenit emblema orasului. Suvenirurile de aici I-au imprumutat chipul. Vestitele praline Mozart sunt de aici, in magazine sunt etalate cani, farfurii ornamentale cu chipul lui.