Salzburg, Austria

Din Strassbourg am plecat spre Salzburg. Am traversat Germania in fuga, n-am oprit. Si chiar si asa, am ajuns in Salzburg tarziu, pe la 5 dupa masa. Nu mai erau locuri la Etap, la hotel, ajunsesem mult prea tarziu. Am cautat un alt hotel, am gasit unul in apropierea aeroportului.
Orasul este cunoscut ca fiind orasul natal al lui Mozart, dar in acelasi timp a fost folosit ca fundal al filmului “Sunetele muzicii”, film care prezinta peisajele din Austria, cu predilectie din Salzburg. Este totodata un puternic centru universitar al Austriei.
Centrul orasului- centrul vechi este in patrimoniul mondial din 1996. Arhitectura baroca a orasului include multe biserici faimoase: Catedrala din Salzburg, Franziskanerkirche- Biserica Franciscana, Sf Antonius Kirche, Biserica Universitatii, Biserica Sf. Anton, dar si Abatia Nonnberg a manastirii benedictine, fortareata Hohensalzburg, care domina orasul de pe deal, fiind unul din cele mai mari castele din Europa.
Ne-am oprit intai insa la Festivalul Berii, Augustinus Fest, ce avea loc in perioada 26-28 august la Braustube Mulln, Beraria Mulln. Am nimerit acolo din greseala. Urcasem in autobusul care ducea in centrul orasului, am intrebat calatorii unde trebuie sa coboram si o batranica simpatica aproape ne-a impins jos din masina la una din statii. Nu acolo era centrul. Dar, dupa ce am cautat pe harta luata de la hotel, am luat-o pe cateva stradute, sperand sa ajungem intr-o intersectie. Am ajuns la berarie…
O terasa ornata cu baloane viu colorate, plina de lume ce bea bere ne-a intampinat de la intrare. Muzica populara cantata de orchestra din gradina intretinea voia buna. Inauntru, la etaj, o sala mare de restaurant cu mici tarabe-magazin pe laterale, cu diverse specialitati: carnati, snitele, covrigi si alte delicatese. Noi ne-am luat cate doi covrigi mari cu susan si branza si am coborat la parterul berariei, de unde ne-am luat berea. De pe rafturile pline ne-am luat si noi doua halbe, am platit la casa doua beri (3.40 euro/bucata) si…distractia a inceput! Zgarcenia austriecilor – proverbiala de altfel am observat-o si aici. In loc sa isi cumpere de mancare, multi au preferat sa umple mesele cu caserole cu mancare adusa de acasa si au incropit un picnic la berarie, stropit cu o bere, ca sa se simta bine, in acordurile muzicii din gradina…
N-am putut sta prea mult sa chefuim impreuna cu ceilalti, desi am fi vrut sa mai stam, insa era deja tarziu, orasul ne astepta.

Dar nu se aseamana nici pe departe cu celelalte orase vazute. Poate si pentru ca am ajuns noaptea in oras, totul parea intunecat si, acolo unde era lumina, aceasta parea firava. Aici nu mai era luminat feeric orasul, erau doar cateva beculete si atat. Sunt zgarciti rau austriecii. Ne-a lasat un gust amar, pentru ca orasul e superb ziua, in schimb noaptea parca esti in oraselele noastre de la munte. Am vazut de pe autostrada orasul a doua zi si e pacat ca noaptea nu il lumineaza sa fie asa cum e in realitate. E construit de-a lungul unei stanci foarte inalte, sunt case care sunt lipite de stanca si drumul trece la un moment dat pe dedesubtul unei case. Locuinta e deasupra soselei. E foarte frumos, vazut insa la lumina.
Cu greu am gasit in intuneric casa natala a lui Mozart, atractia orasului de fapt. Familia Mozart este inmormantata intr-o mica capela din orasul vechi. Wolferl, asa cum e alintat de localnici a devenit emblema orasului. Suvenirurile de aici I-au imprumutat chipul. Vestitele praline Mozart sunt de aici, in magazine sunt etalate cani, farfurii ornamentale cu chipul lui. 

PARIS, Franta- partea I

Din Anvers la Paris sunt 325 km. Destinatie obligatorie. Incepem lungul drum spre casa, iar Parisul e primul pe lista de “must”. Pe autostrada am facut mai putin de trei ore, chiar daca am oprit intr-o parcare pentru o cafea- si iata-ne in orasul luminilor. Un oras cantat de poeti, de artisti si muzicieni renumiti. Acum e randul nostru sa-l cunoastem, chiar daca in fuga, pentru ca avem doar o zi, mai bine spus, o intreaga dupa-masa la dispozitie. Ne-am cazat repede la unul din hotelurile ETAP din ghidul nostru cu hoteluri, si, dupa ce am achizitionat o harta a orasului de la receptia hotelului, am luat metroul pana in Ile de la Cite.

Ne-a intampinat imediat ce am iesit din metrou Palatul Justitiei, o cladire impunatoare, ce detine cel mai vechi orologiu public din oras- din 1370. Alaturi e Conciergerie, fosta inchisoare, de unde plecau condamnatii la moarte spre Place de la Concorde. Saint Chapelle, aflata intre zidurile Palatului de Justitie e o capodopera a artei gotice.

Nucleul istoric al Parisului, el insusi un muzeu in aer liber, este Ile de la Cité, o insulă mică locuită în antichitate de tribul pariziilor (parisii în Latina) care întemeiaseră în zonă un mic sat de pescari. Astăzi cea mai mare parte din insulă este ocupată de impresionantul Palais de Justice şi de catedrala Notre-Dame de Paris. Insula este conectată cu sora sa mai mică, Ile Saint-Louis, care este ocupată de case construite în secolul XVII şi XVIII.

Cel mai cunoscut monument din Ile de la Cite e catedrala Notre Dame, care domina Piata Parvis prin imensitatea sa.

Inceputa la 1163, constructia ei a durat aproape doua secole, incheindu-se la mijlocul secolului XIV.

E un amestec inediat de stiluri: 3 bolti cu arcade strajuiesc fatada principala, deasupra lor e o rozeta si de-o parte si de alta a acesteia sunt cate doua ferestre cu vitralii. Cele doua turle confera un aer de echilibru intregului ansamblu.

Inauntru - un corcert la orga de Bach, care a durat mai mult de o ora. Dar am stat, am ascultat concertul si ne-am bucurat de fiecare moment petrecut aici, am multumit in gand tuturor celor dragi noua ca am ajuns aici si am plans de bucurie. In catedrala fiind, am realizat ca sunt in Paris, orasul care pana acum mi se parea ca fiind la o mare distanta de noi, iar acum, iata-l desfasurandu-se sub picioarele noastre…

De aici, de la Notre Dame, am inceput plimbarea noastra prin Paris. O plimbare ce a durat cateva ore bune, cu vaporasul si apoi pe jos, o plimbare prin istorie intr-un oras care-si schimba chipul la fiecare colt de strada, cu Parisul cel din inchipuire prinzand contur intr-unul real, palpabil, pe care-l bateam cu piciorul.

Adanciti in realitate, am pornit in explorarea misteriosului oras. Am traversat Petit Pont, cel mai scurt pod din Paris, ce duce pe malul stang al Senei in cartierul St. Germain. Aici vanzatorii ambulanti isi etaleaza cartile, picturile, suvenirurile.

Ne-am oprit doar o clipa, sa admiram desenele acestora, sa furam o fotografie ca amintire a zilei noastre petrecute in Paris, sa respiram aerul cheiului Senei. Totul e nou, dar totul e vechi.

Retraim ceea ce am citit in nenumaratele carti, ghiduri de calatorie si romane despre Paris.

Acum se imbine toate acestea cu realitatea. Buchinistii, asa cum se numeau pimii vanzatori de carti pe vremea lui Henric al IV-lea, aflati pe Pont Noeuf, reprezinta si azi una din imaginile de pe ilustratele Parisului.

WURZBURG, GERMANIA

14 August 2008

Wurzburgul, situat in sud-vestul Germaniei, in Bavaria, e cetatea vinului si a pestelui, cu cladiri monumentale, in care simplele case de locuit au un aer aparte, de monunente arhitectonice.



In drum spre Wurzburg

Incepand cu Germania, ne-am cazat in hotelurile ETAP, un lant de hoteluri care se gaseste in aproape toate marile orase din Europa de Vest. Camerele sunt mari, curate, cu TV, radio, baie cu dus, dar, din pacate hotelurile sunt situate la periferia oraselor, fiind considerate hoteluri de tranzit. In fiecare hotel, la receptie se gasesc brosuri cu adresele si tarifele hotelurilor din Europa. Aici am ajuns tarziu, dupa ora 15, cand se termina programul la receptie, iar hotelurile sunt dotate cu automate pentru rezervare, comanda si plata a camerelor. Se elibereaza un fel de bon asemanator celui de la bancomate cu codul de acces, atat in hotel, cat si in camera. Este o modalitate foarte buna de a face economii de personal.
Hotelul ETAP din Wurzburg e situat in zona industriala a orasului, langa reprezentantele Citroen, Porshe, Wolkswagen si Toyota. O camera pe noapte costa 46 euro. De aici se poate ajunge cu autobuzele nr. 26 sau 34 in centrul vechi al orasului. Biletele se platesc la sofer, dar se pot cumpara de la orice chios de ziare din oras si costa 2.10 euro/persoana.
Piata orasului, veche de peste 700 ani continua sa emane aerul boem, de piata menita sa adune locuitorii vechiului burg, la o bere seara. Domul Sf. Kilian este cladirea cea mai impunatoare a pietei.






La intrare, portalul de bronz, cu scene din “Facerea Lumii” e numai “pregatirea” pentru spectacolul maret de grandoare din interior. Arcele de pe tavan sunt in stil baroc, altarul cuprinzand mormantul sfantului al carui nume il poarta catedrala. Wurzburg este centrul pelerinajelor catolice in 8 iulie, data la care e celebrat patronul Sf. Kilian.



Interiorul domului

In dom se fac in fiecare dupa-masa meditatii pe sunete ale orgii, care dureaza 15 minute fiecare. Sunt 2 orgi, una de 9.6 m si una de 4 mm, datand din 1965. E o atmosfera stranie, fiindca un sunet al orgii e emis incontinuu timp de minute bune, in biserica e liniste si eu, cel putin am avut senzatia de disconfort. Dimpotriva, Toni a fost entuziasmat si ar fi repetat experienta inca 15 minute, daca nu am fi vrut sa vedem orasul in timpul ramas.



O galerie din interiorul domului


Augustiner Kirche a fost fondata in 1263, se afla in Dominikaner Platz, nu departe de Dom.

Afara, in piata, atmosfera e ca de sarbatoare: turisti si localnici, deopotriva sarbatoresc: unii la o bere, la Ratskeller (Beciurile Primariei), pe terasa sau in restaurantul, situat la subsolul primariei vechi, altii la cafenelele din zona sau la terase. Veselia emana insa si aerul de vacanta e placut. Pe mese sunt halbe de bere, blonda, sau vin rosu. Aici, la Ratzkeller am baut o bere afara, urmarind zumzetul si forfota din piata. De-o parte si de alta a intrarii in dom sunt magazine de lux, librarii si cafenele, iar vis-à-vis sunt restaurantele cu terasele imbietoare. Nici n-ai putea sa nu te asezi la o masa, fie chiar si doar pentru cateva minute, sa admiri, de pe margine, tumultul vietii.




Podul Alte Mainbrucke

Pe podul vechi, Alte Mainbrucke, peste Main, cu cele 12 statui ale episcopilor, papilor si regilor de-o parte si de alta am traversat spre Festung Marienberg, fortareata Marienberg, aflata de cealalta parte a Mainului.


Una din cele 12 statui de pe pod



Podul Vechi, vazut de pe Ludwigsbrucke

Fortareata se vede din aproape orice unghi din oras si de cum am vazut-o , ne-am hotarat ca trebuie sa ajungem sus, sa o admiram de aproape. Nu ne-a parut rau, desi drumul pana sus a fost lung. Din curtea bisericii Sf. Burkhard, printr-un tunel ce urca spre dealurile cu vita-de-vie ce inconjoara dealul pe care e construita fortareata, drumul e in serpentine prin via cu soiuri de riesling, sovignon, silvaner.


Wurzburgul vazut printre vita de vie



Ajunsi sus, ne-am oprit sa admiram panorama orasului de la pcioarele noastre, cu o bere Wutzburger Hofrau in fata.
Fortareata a fost rezidenta episcopala din 1261 pana in 1720. Acum, aici sunt 2 muzee: Furstenbau Museum, care da o idee de ansamblu asupra vietii clericilor, a stilului de viata.


Intrarea in Cetate



Si intrarea in interiorul fortaretei

Celalalt, Mainfrankisches Museum surprinde ansamblul obiceiurilor locale de-a lungul istoriei, folclorul si arta in decursul anilor.





De aici, nu ne-am mai intors pe drumul pe care am venit, pentru ca am descoperit o cale mai scurta de a ajunge in oras, am coborat pe trepte printr-un parc pana in oras, pe malul Mainului, am traversat raul pe Ludwigsbrucke,





La taifas pe Ludwigsbrucke

am mers tot inainte pe Sanderring pana la Rezidenz, resedinta principilor, simbol al orasului, care se afla intr-o piata ampla.




Rezidenz-ul si piata

Construita intre 1720 si 1744 a fost bombardata in 1945. Au ramas atunci in picioare doar salonul cu tavan mobil, sala alba si sala tronului.




A fost restaurata cu eforturi uriase in 1981 si e inclusa pe lista patrimoniului cultural si natural UNESCO. De aici, ne-am intors spre centru, trecand prin fata bisericii Sf Anton,





a carei fatada uluitoare ne-a atras privirile din piata.
Autobuzele spre periferiile orasului circula din ora in ora, asa incat, pana la sosirea unuia, am admirat viata de noapte a orasului.