STRASBOURG, Franta

drumul spre Strassbourg

De la Paris la Strassbourg sunt 550 km. Strasbourgul are o populaţie de peste 360.000 locuitori şi se află pe malul stâng al fluviului Rin şi este traversat de un afluent al acestuia, Ill. Se afla in valea Rinului, iar Germania este de cealalta parte a raului cu acelasi nume. Strasbourg este sediul Parlamentului European, Comisia şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Comisia Centrală a Navigaţiei pe Rin, Fundaţia Europeană pentru Ştiinţă, Institutul International pentru Drepturile Omului. Centrul istoric al orasului – Grande Ile a fost inclus din 1988 in patrimoniul mondial al UNESCO.

Am ajuns tarziu la hotel, fiindca plecasem din Paris dupa ora 10. Hotelul ETAP de aici este foarte departe de oras, a trebuit sa luam intai un autobuz, pana in Illkirch, apoi un tramvai (tramvaiul A) pana in centrul istoric.In Illkirch, un cartier al orasului ne-am oprit la shopping mall pentru cumparaturi. Preturile in supermarketul Auchan sunt comparabile cu cele de la noi, si, pentru ca eram in Franta, un vin Bordeaux trebuia sa completeze farmecul locului.

Ajunsi in centrul istoric, la capatul de linie al tramvaiului A, ne-am trezit pierduti in spatiu. Abia cand am vazut turlele catedralei- Catedrala Doamnei Noastre, si am gasit-o ni s-a taiat respiratia si am inteles de ce intreaga insula este patrimoniu mondial. Din cea mai mare piata a orasului, Piata Kleber, catedrala apare discret privirilor noastre. In jur, cladiri baroce, gotice ne fac sa ne credem in evul mediu.

Constructia catedralei a inceput in secolul 12 si a fost terminata in 1439, devenind la acea vreme cea mai inalta constructie din lume, intrecand Marea Piramida de la Giza.

Catedrala in stil gotic, cu faimosul sau turn in care este un ceas astronomic este o dantelarie in piatra.

Era tarziu, trecut de 7 seara si era inchisa. In schimb, anunturi mari pe niste schele cu proiectoare anuntau ca incepand cu 22.15 in fiecare seara, toata vara, din luna mai pana la sfarsitul lui septembrie, catedrala va fi luminata. OK. Am vazut, am plecat mai departe.

Intr-o alta piateta, Place Guttenberg, la cateva strazi distanta era un concert. Pe o scena canta o formatie si in piata pe jos sau pe banci erau sute de oameni. Nu stim daca sarbatoreau ceva intr-asdevar sau doar cantau pentru placerea turistilor, insa o oprire a fost binevenita. Am baut o bere si noi acolo, am ascultat muzica, apoi am mers pe malul raului L’Ill care inconjoara orasul vechi, formand o insula. Vaporasele asteptau turistii, iar luminile de pe tarm se combinau in apele raului cu cele ale vaporaselor creand o panza feerica de lumina. Noi ne-am oprit pe o banca si am privit trecand ambarcatiunile pe rau. Apoi, pe la 10 am pornit spre hotel. Drumul a trecut prin fata catedralei, unde erau adunati mii de oameni, cred ca pot spune fara exagerare ca erau peste zece mii. La fix 10.15, conform anunturilor, a inceput un spectacol de sunet si lumina cum rar ne-a fost dat sa vedem.
Intai s-a luminat intreaga catedrala pe dinauntru, luminandu-se de jos in sus, de la stanga la dreapta intai in albastru, trecea apoi spre galben. Proiectoarele din piata, de pe 3 laturi au inceput sa lumineze cele trei fatade. Lumina trecea de la rosu la albastru, apoi de la galben, la verde. Toate astea erau pe un fundal sonor, de cor, ce a inceput cu un Ave Maria. Nimeni din piata nu mai vorbea (sau, cel putin aceasta a fost perceptia de moment, pentru ca ulterior am constatat ca in jurul nostru era rumoare), toata lumea statea cu gatul in sus, uitandu-se la minunatia care se desfasura in fata ochilor nostri. Doar blitzurile aparatelor de fotografiat ne-au trezit din visare si am incercat sa surprindem si noi fantasticul spectacol din piata.
Stradutele medievale din jurul catedralei- Rue Merciere, Rue de Dentelles, Rue des Juifs etc. intregesc aerul cochet al orasului, farmecul lor fiind sporit de iluminatul discret, sub forma de felinare.
Am plecat cu parere de rau de acolo, ne-am smuls cu greu tentatiei de a ramane, insa trebuia sa plecam. Trebuia sa ajungem la tramvai, ultimul era la ora 11. Si de la terminalul tramvaielor am mers pe jos vreo trei sferturi de ora, dar nu mai conta, ca eram cu sufletul plin de incantare. Ne-am facut plimbarea de cativa kilometri, plimbare intrata in rutina zilnica deja.
Desi in pliantele de la hotel gasisem si alte atractii, le putem include pe lista ratarilor, pentru ca nu am apucat sa le vedem:
- Braseria Kronenburg, fondata in 1664, un itinerar pitoresc de-a lungul istoriei berii, degustare si initiere in arta degustarii.
- Muzeul de arta, fondat de Bonaparte.
- Primaria orasului, Hotel de Ville;

PARIS, Franta – partea aIII-a

Champs Elisee


Palatul Chaillot, aflat “peste drum” de turnul Eiffel e o constructie semicirculara ridicata pentru expozitia Universala de la Paris din 1937 si gazduieste Muzeul Marinei, al Omului si al Cinematografiei. Siruri lungi de trepte urca spre castel dinspre Pont d’Iena, din Piata Varsovia. Turistii, ca si noi, de altfel, impanzesc piata, admirand turnul, Campul lui Marte, copiii se joaca pe aleile inspre palat, iar glasurile lor ne trezesc la realitate. Suntem, da, la Paris, la poalele Turnului Eiffel!
De cealalta parte a castelului Chaillot se deschide Piata Trocadero.
Am urmat bulevardul Kleber pana la Arcul de Triumf, construit de Napoleon in 1806, dupa batalia de la Austerlitz, monument aflat in centrul Place de l'Étoile, comemorând victoriile Franţei şi onorând pe cei care au murit în luptă. In spatele arcului am gasit o cafenea cocheta, unde ne-am tras sufletul la o cafea.
Nu foarte mult insa, pentru ca am plecat mai departe.
De la Arcul de Triumf coboara maiestuos cel mai exclusivist bulevard, cel mai cunoscut din lume si cel mai somptuos, Champs Elysee.

O plimbare in amurg, atunci cand incep sa se aprinda felinarele si intreg bulevardul devine o torta e iun tonic atat pentru relaxare, cat si pentru buna-dispozitie.

Magazinele exclusiviste- Mercedes,
Renault, Dior, Louis Vuitton, cafenelele, terasele, renumitul Lido, constituie atractiile turistice ale celei mai faimoase strazi.
Am parcurs pe jos cei 4 km cati masoara bulevardul pana la Place de la Concorde, admirand sirurile de cladiri aflate de-o parte si de alta, ele insele, monumente de arhitectura.
Un Lamborghini portocaliu bloca o intersectie pe Champs Elisee... cine sa stie cui ii apartine? avea numere arabe...

Prilej de a face niste poze cu superba limuzina...

Place de la Concorde este acum spatiul in care se desfasoara paradele militare, festivitati consacrate, desi in perioada iacobina aici aveau loc executiile publice. In mijlocul pietii se inalta obeliscul adus de la templul de la Luxor, Egipt.
Acesta a fost asezat aici in 1836 exact pe locul in care intre 1793-1795 se afla ghilotina,
Am lasat in dreapta Grand Palais-ul, admirand de departe varful obeliscului. De aici am strabatut Gardinile Tuileries,
am trecut pe sub Arcul de Triumf al Caruselului, am admirat grupul statuar aflat in varf, copie a celui aflat la Basilica San Marco din Venetia, construit de Napoleon in 1806
si am ajuns la Muzeul Luvru.
Era deja intuneric, muzeul era inchis, insa am avut parte de un alt spectacol, cel al iluminarii treptate a intregii piete interioare a muzeului si a piramidei de sticla aflate la intrare, un spectacol asteptat nu doar de noi, ci si de ceilalti turisti aflati la acea ora in piata.
A fost pentru a doua oara in decursul unei singure zile cand lacrimile au inceput sa imi curga nestingherite pe obraji, fara sa am niciun alt motiv, decat cel al bucuriei de a ma afla in acel loc.
N-am apucat sa vizitam muzeul, insa l-am putut admira in splendoarea amurgului care s-a lasat incet-incet peste oras.
De la Luvru ne-am continuat plimbarea pe malul drept al Senei pana pe Cheiul Celestinilor, unde ne-am oprit la o terasa la o pizza. Era deja tarziu si luminile proiectoarelor de pe cladirile aflate pe malurile fluviului se oglindeau in apa, creind un décor ireal, de poveste.
Ne-am intors cu metroul la hotel, obositi, insa extaziati de tot ce vazusem. Ca sa incheiem seara apoteotic, ne-am abatut pe cheiul Loirei, aflat in spatele hotelului,
ne-am plimbat de-a lungul cheiului,
am baut o bere la o terasa din Place de Bitche si dupa toate astea, am putut spune “Paris, mon amour”….

PARIS, Franta - partea aII-a

Cu Batobus-ul prin Paris

De pe cheiul Senei, de langa Notre Dame am luat Batobus-ul, un vaporas ce circula pe Sena toata ziua, la intervale de 15 minute si opreste in cele mai importante puncte. Un bilet costa 12 euro/persoana si e valabil intreaga zi.

Traseul cuprinde 8 statii: Notre Dame, Jardin des Plantes, Hotel de Ville,Louvre, Champs Elysees, Tour Eiffel, Musee d'Orsay, St Germain des Pres.

Am trecut pe langa gradina botanica, ce dateaza din 1640, gradina botanica ce imprejmuieste Muzeul de Istorie, pe langa Primarie, ce are o importanta anume pentru Paris, pentru ca la 4 septembrie 1870 aici a fost proclamata Republica.

Actualul hotel insa e mult mai recent, e construit la sfarsitul sec al XIX-lea, cladirea veche fiind distrusa intr-un incendiu.

Batobus-ul nostru a trecut apoi pe sub Pont du Caroussel si Pont Royal, aflate in dreptul Louvrului,
pe sub Pont de la Concorde, aflat la capatul dinspre Louvre al Champs Elysee si podul Alexandru, construit dupa modelul Podului Trinitatii din Sankt Petersburg, si am coborat la Turnul Eiffel.

In fata uriasului de fier am amutit. O poza cu turnul in spate de pe malurile Senei, o alta de mai aproape si incet-incet ne-am apropiat de turn. Pe fatada dinspre Sena, stelutele albastre ale UE luminau orasul. Dincolo de turn, un parc imens- Campul lui Marte, iar ceva mai in fata Academia Militara si Domul cu ramasitele pamantesti ale lui Napoleon. N-am zabovit cu privirea prea mult inspre Campul lui Marte, desi ecourile Marii Armate inca se mai auzeau, ci am admirat turnul in toata maretia lui. Ajunsi sub marele colos din metal, acesta parea chiar mai mare decat in realitate.
O constructie stranie, realizata din 7300 tone de fier de inginerul Alexandre Gustave Eiffel, inalt de 300 metri si o antena de inca 20 metri, cantarind peste 10.000 tone, care in 1889 cand a fost terminat a fost considerat o minune a secoului.
Asa si este in continuare: marturie stau milioanele de turisti dornici sa aiba o panorama a Parisului din varful turnului. La baza acestuia, o mare de oameni, aranjati in siruri indiene, pe cate doua-trei randuri isi asteptau rabdatori intrarea in turn. Doritorii ascensiunii pe jos in varful turnului aveau de urcat 1665 trepte.
Noi nu am avut timp, asa ca am preferat sa admiram dantelaria din fier de jos, de la baza lui, si, mai apoi, de pe partea cealalta a Senei, de pe treptele
Palatului Chaillot.

PARIS, Franta- partea I

Din Anvers la Paris sunt 325 km. Destinatie obligatorie. Incepem lungul drum spre casa, iar Parisul e primul pe lista de “must”. Pe autostrada am facut mai putin de trei ore, chiar daca am oprit intr-o parcare pentru o cafea- si iata-ne in orasul luminilor. Un oras cantat de poeti, de artisti si muzicieni renumiti. Acum e randul nostru sa-l cunoastem, chiar daca in fuga, pentru ca avem doar o zi, mai bine spus, o intreaga dupa-masa la dispozitie. Ne-am cazat repede la unul din hotelurile ETAP din ghidul nostru cu hoteluri, si, dupa ce am achizitionat o harta a orasului de la receptia hotelului, am luat metroul pana in Ile de la Cite.

Ne-a intampinat imediat ce am iesit din metrou Palatul Justitiei, o cladire impunatoare, ce detine cel mai vechi orologiu public din oras- din 1370. Alaturi e Conciergerie, fosta inchisoare, de unde plecau condamnatii la moarte spre Place de la Concorde. Saint Chapelle, aflata intre zidurile Palatului de Justitie e o capodopera a artei gotice.

Nucleul istoric al Parisului, el insusi un muzeu in aer liber, este Ile de la Cité, o insulă mică locuită în antichitate de tribul pariziilor (parisii în Latina) care întemeiaseră în zonă un mic sat de pescari. Astăzi cea mai mare parte din insulă este ocupată de impresionantul Palais de Justice şi de catedrala Notre-Dame de Paris. Insula este conectată cu sora sa mai mică, Ile Saint-Louis, care este ocupată de case construite în secolul XVII şi XVIII.

Cel mai cunoscut monument din Ile de la Cite e catedrala Notre Dame, care domina Piata Parvis prin imensitatea sa.

Inceputa la 1163, constructia ei a durat aproape doua secole, incheindu-se la mijlocul secolului XIV.

E un amestec inediat de stiluri: 3 bolti cu arcade strajuiesc fatada principala, deasupra lor e o rozeta si de-o parte si de alta a acesteia sunt cate doua ferestre cu vitralii. Cele doua turle confera un aer de echilibru intregului ansamblu.

Inauntru - un corcert la orga de Bach, care a durat mai mult de o ora. Dar am stat, am ascultat concertul si ne-am bucurat de fiecare moment petrecut aici, am multumit in gand tuturor celor dragi noua ca am ajuns aici si am plans de bucurie. In catedrala fiind, am realizat ca sunt in Paris, orasul care pana acum mi se parea ca fiind la o mare distanta de noi, iar acum, iata-l desfasurandu-se sub picioarele noastre…

De aici, de la Notre Dame, am inceput plimbarea noastra prin Paris. O plimbare ce a durat cateva ore bune, cu vaporasul si apoi pe jos, o plimbare prin istorie intr-un oras care-si schimba chipul la fiecare colt de strada, cu Parisul cel din inchipuire prinzand contur intr-unul real, palpabil, pe care-l bateam cu piciorul.

Adanciti in realitate, am pornit in explorarea misteriosului oras. Am traversat Petit Pont, cel mai scurt pod din Paris, ce duce pe malul stang al Senei in cartierul St. Germain. Aici vanzatorii ambulanti isi etaleaza cartile, picturile, suvenirurile.

Ne-am oprit doar o clipa, sa admiram desenele acestora, sa furam o fotografie ca amintire a zilei noastre petrecute in Paris, sa respiram aerul cheiului Senei. Totul e nou, dar totul e vechi.

Retraim ceea ce am citit in nenumaratele carti, ghiduri de calatorie si romane despre Paris.

Acum se imbine toate acestea cu realitatea. Buchinistii, asa cum se numeau pimii vanzatori de carti pe vremea lui Henric al IV-lea, aflati pe Pont Noeuf, reprezinta si azi una din imaginile de pe ilustratele Parisului.