KOLN, GERMANIA

15 August 2008

Probabil ca imaginea Kolnului este asociata in mintea turistilor cu catedrala. Este simbolul orasului, in jurul caruia s-a dezvoltat cetatea. E imposibil sa spui Koln, fara ca imaginea impunatoare a catedralei sa nu fie prima in minte. Orasul s-a dezvoltat intr-atat, incat doar pe harta se poate vedea granita dintre Koln si Bonn sau dintre Koln si Dusseldorf.
In Koln numarul monumentelor, cladirilor vechi si obiectivelor turistice este impresionant, intregul oras fiind un muzeu in aer liber care asteapta sa I se descopere frumoasa si indelungata istorie.

Ne-am cazat, conform obiceiului la ETAP Hotel Koln, situat in apropierea aeroportului Koln/Bonn. Deoarece cele doua orase se intrepatrund practic, aeroportul le deserveste pe ambele. De aici, am plecat spre Koln cu trenul suburban, de la gara Frankfurter. Pana in centru, la gara centrala sunt 4-5 statii. N-am coborat insa acolo, pentru ca am zarit turlele catedralei si am dorit sa o vedem intai de departe.

Podul si catedrala in spate

Am coborat din tren cu o statie mai devreme, astfel incat sa traversam pe jos Podul Hohenzollern spre catedrala.

Podul are o sectiune pietonala, pe care circula si bicicletele, o sectiune cu 2 benzi/sens pentru masini si una de 4 linii ferate pentru trenuri, gara centrala fiind in imediata apropiere a catedralei.


La baza podului, in apropierea catedralei este un parc, unde locuitorii orasului si nu numai erau adunati la picnic. Am observat grupuri de “petrecareti”, care erau insa de alta etnie, prezenta si la noi. Au si nemtii oile lor negre! Si petreceau cu foc, cu gratare si muzica, exact ca la petrecerile noastre campenesti. Diferenta era insa ca aici eram in centrul Kolnului.


Catedrala, inalta de 157 m si cu o suprafata aproximativa de 6166 mp, inceputa in 1322 a fost terminata in 1560. Este o dantelarie din piatra, cu doua turle gemene, care se vad din aproape intreg orasul. Desi e situata intr-o piata imensa, in care tinerii localnici seara se intalnesc la un “skate”, cu greu reusesti sa o cuprinzi cu privirea. Turistii cu aparatele de fotografiat sau de filmat in mana se ciocnesc unii de altii in incercarea de a reusi sa cuprinda intreg ansamblul.

Am incercat si noi sa cuprindem toata catedrala. Din pacate nu am reusit perfect.

E 15 august. Sfanta Maria. Inauntru este oficiata slujba. La intrare, in stanga, danseaza jucause luminile luminarilor asezate pe suporturi speciale. E o mare de lumina galbena, calda. De undeva din fata, un cor de copii canta.


Admirand interiorul, cu coloane striate, privirile ni s-au oprit asupra vitraliilor, cu scene din vechiul si noul testament. Cele 5 vitralii in stil bavarez din partea de sud a altarului sunt considerate piesele de rezistenta ale stilului neo gotic. O multime de statui intregesc tezaurul catedralei: crucifixul Gero, considerat ca fiind cea mai veche cruce in format mare, datand din anii 1000, statuia Milan Madona, cea a Sf. Christofer si cea a Sf. Ursula, patroana sfanta a Kolnului.

In piata, forfota. E sarbatoare. Bunici cu nepotii la plimbare, turistii ce admira catedrala, o mare de oameni care se odihneste la cafenelele de pe margine, librarii si magazine. Am pornit agale sa exploram si restul orasului, dupa ce ne-am cumparat dintr-una din librariile de acolo un ghid turistic. Harta Kolnului am gasit-o la hotel, aceasta fiind disponibila la toate hotelurile unde ne-am cazat.

Ne-am oprit la una din terasele superbe aflata in vecinatatea catedralei, am mancat o pizza si am baut cea mai proasta bere: Heffe. O bautura cetoasa, tulbure, pentru ca cerusem una alba, neavand habar cum este. Am decretat-o ca fiind o bere pe care nu o vom mai incerca, insa ne-am mai lovit de ea, sub o alta denumire, in Belgia: Leffe, identica.

Primaria orasului e in apropiere de piata Catedralei. De departe, pare inca o cladire veche, perfect integrata in peisaj. Are doar o placa minuscula, care avertizeaza ca e o cladire publica, care e deschisa vizitelor turistilor.

Fatada primariei

Inauntru, in spatele zidului vechi, pastrat admirabil, este o cladire moderna, cu cupola, in care sunt birourile primariei. In hol se poate admira macheta orasului, precum si statuile care impodobeau peretii vechii primarii, distrusa la bombardamente in al doilea razboi mondial. Curtea interioara este pastrata si, pentru a fi admirata, peretii sunt din sticla.

Ne-am plimbat apoi prin oras. Case vechi, in stil baroc, lipite una de alta, cu terase si cafenele in fata ne intampina peste tot. Pe malul Rinului este o zona pe cativa kilometri de promenada, tivita cu baruri, terase, cafenele, parcuri, locuri de joaca pentru copii. E o adevarata placere chiar si numai sa te plimbi pe malul raului.

Casele par din lumea povestilor...

Pe rau se fac croaziere de cateva ore, atat pentru a admira orasul, cat si pentru a vizita cele doua orase din apropiere, Dusseldorful si Bonnul. Un vas plin cu turisti zgomotosi isi astepta plecarea la chei. Era un banner mare la intrarea spre vapor, anuntand o “fiesta” cu muzica house. Din pacate, zgomotul ce se auzea de pe vas ne-a facut sa nu ne mai dorim o plimbare cu vaporasul, desi initial asta fusese intentia noastra.
Am preferat sa admiram orasul de pe mal.

Un alt obiectiv care merita vazut este Gara Centrala, de unde am plecat spre hotel tarziu, dupa ora 11. Gara e construita intre 1890 - 1894, atent restaurata. Trenurile se succed la intervale de cateva minute unul dupa altul, pleaca in orice directie imaginabila. De la linia unde am asteptat trenul spre hotel, au plecat in interval de 10 minute, cat l-am asteptat pe al nostru, 4 trenuri.


Si, desi parea aglomerata, existau indicatoare peste tot, pentru a sti de unde si in ce directie se poate lua fiecare tren. Mai dificila a fost achizitionarea biletelor de calatorie, pentru ca acestea se iau de la automate, insa ne-am descurcat pana la urma.
Intregul ansamblu –gara, impreuna cu catedrala si muzeele din apropiere apropiere - Ludwig si Romisch-Germanisches - este marcat de elementele caracteristice ale istoriei Koln-ului, de secole un important centru economic, religios si cultural al Germaniei.