BRATISLAVA, SLOVACIA

Duminica, 10 august 2008

Bratislava, capitala Slovaciei. Prima oprire din periplul nostru in Europa.
Plecasem de acasa sambata, insa seara ne-a prin la Arad, asa ca am innoptat la o pensiune si duminica dimineata am pornit spre Bratislava.
La fosta granita intre Ungaria si Slovacia am platit vigneta pentru Slovacia si Cehia (18 euro pentru amandoua, 9 euro fiecare). Vanzatorul ne-a informat cu zambetul pe buze, mandru ca, macar la ghiseu fostele componente ale ex Cehoslvaciei sunt impreuna.

Ajungem in scurt timp in Bratislava. Orasul situat pe ambele parti ale Dunarii, cu o populatie de aproape o jumatate de milion de locuitori, influentat mult de culturile natiilor ce s-au asezat aici. De aceea, fiecare popor I-a dat o alta denumire: Pressburg, numele sub care e cunoscut si azi orasul in Germania, ungurii I-au zis Pozsony, cehii- Prespurk, latinii- Posonium.

Aici am descoperit conceptul de autostrada suspendata, cand, in cautarea unui hotel, ne-am trezit pe o autostrada deasupra orasului, traversandu-l practic dinspre vest spre est. Hotelul pe care l-am gasit, Jurki se afla chiar la baza unei iesiri din autostrada, in partea de est a orasului.

Cum cele mai multe cladiri istorice ale orasului sunt concentrate in “Orasul Vechi” (Stara Mesto), de la hotel autobuzele 66 si 98 merg spre acesta. Intrucat era o zi de vara frumoasa, am decis ca e mult mai placuta o plimbare pe jos, chiar daca GPS-ul indica aproximativ 9Km pana in centru.

Am inceput plimbarea cu o prima oprire la o terasa superba cu fantana arteziana, plina de verdeata , cu mobilier de ratan impletit si fotolii moi imbracate in piele.
Berea rece si foarte buna (Cerna Hora – Muntele Negru) a costat putin peste un euro.


Desi era duminica dupa-masa, erau foarte putine persoane in localuri, pe strazi sau prin parcuri. Apropierea de Austria si mai ales de Viena se face simtita in spirit. Terasele erau goale, am oprit la o bere la una care ne imbia cu fotoliile sub un umbrar. 1 euro e aproximativ 30 coroane slovace, o bere la terasa e 35 coroane, iar o pizza e in jur de 115-120 coroane (4 euro). Preturile la restaurante sunt doar cu 10 – 20% mai mari decat cele de la supermarket (am fost doar la Bila, sa ne luam cateva beri de drum a doua zi si ceva alimente).

Cladirea televiziunii slovace, apoi cea a radioului, ca o piramida rasturnata ne-au anuntat ca ne apropiem de centru. Cladirea radioului este emblematica pentru capitala Slovaciei. Din piata mare, tramvaiele urca spre Castel, una din constructiile monumentale ale orasului, construit pe un platou la 85 metri deasupra Dunarii. Si tot din piata centrala se coboara in vechiul centru istoric.
Am coborat la propriu. Centrul este sub nivelul pietei orasului, aici pastrandu-se Poarta Mihail, singura fortificatie ramasa din perioada medievala . Un complex de cladiri ridicate in secolele 14-15 alcatuiesc acum Muzeul Orasului, iar cladirea Bibliotecii Universitatii, ridicata in 1756 a fost folosita de parlamentul ungar la inceputul anilor 1800.

Centrul istoric al orasului e dominat de stilul baroc. Aici sunt palatele Grassalkovich- acum resedinta presedintelui slovac, palatul arhiepiscopal, acum sediul guvernului si Palatul Primate, unde e sediul primariei azi. Tot aici sunt catedralele Sf Martin, din secolele 13-16, aflata in Piata centrala, biserica franciscana, cea mai veche cladire religioasa din oras, iar biserica Sf. Elisabeta, cunoscuta si ca Biserica Albastra e construita in stil art-nouveau. Cel mai mare parc - Horsky Park este tot in perimetrul orasului vechi.

In orasul vechi, totul e …. vechi. Chiar si mobilierul teraselor de aici e cioplit in lemn, astfel incat sa se incadreze perfect in peisaj. Turistii s-au adunat aici, stradutele inguste fiind aglomerate incontinuu. Preturile insa la tersele din centru istoric sunt duble fata de localurile similare din partea moderna. E normal aici clientii abunda in comparatie cu centrul nou unde slovacii nu se prea ingesuie prin baruri.

La lumina felinarelor, umbrele cad pe cladiri, amintind de vremurile in care cetatea isi traia clipele de glorie. Turistii incearca sa fure cat mai mult din farmecul orasului si, desi e tarziu, sunt veseli si plini de viata. Chiar si ei mai in varsta se simte ca sunt molipsiti de veselia din jur.
Seara tarziu incantati de ceea ce vazusem dar rupti de oboseala, (aveam peste 10 Km parcursi pe jos), luam un taxi spre hotel. Primul iesit in cale. Nu mai avem chef nici de negociere, a cerut 10 Euro si i-am dat 10 euro.