duminică, 24 mai 2009

Banya, Hotel Aquilon, BULGARIA


Timp de doua zile ne-am relaxat in apropierea statiunii renumite de ski Bansko, la Banya. Este o mica localitate la doar 5 km de Bansko. Aici am gasit un hotel nou, recent construit, AQUILON, care merita 5 stele din partea noastra, pentru serviciile oferite si pentru odihna http://www.aquilon-spa.com/ .

Hotelul dispune de facilitati de spa la standarde europene: sala de forta, sauna finlandeza, baie de aburi, piscina cu apa termala la 36 grade. Le-am testat pe toate si nu ne-a parut rau. Pentru ca timp de doua zile ne-am oferit relaxare si buna dispozitie.

Apartamentul pe care l-am ocupat consta dintr-un dormitor, un living cu toate dotarile necesare: canapea, TV, satelit, DVD player si o mica bucatarie, dotata corespunzator cu aparat de prajit paine, aragaz, cuptor cu microunde, vesela etc. A costat 41 euro/noapte/camera, pentru trei persoane, cu micul dejun inclus in pret.

Dia cu receptionista hotelului si cu Charlie, un catel simpatic, vesel si galagios, din dotarea hotelului....

Personalul hotelului este foarte amabil, cum de altfel sunt si locuitorii micului satuc. Pe oricine intrebi ceva, cu multa bunavointa incearca sa se faca inteles si sa explice.

Micul dejun este inclus in pret, este bufet suedez, foarte consistent, servit in restaurantul aflat la parterul hotelului.

Din pacate, singurul inconvenient este distanta mare din Bucuresti pana in Banya, de aproximativ 500 km. De aceea, recomand petrecerea aici a unei vacante, de la 3-4 zile in sus, pentru ca altfel efortul unei calatorii dus-intors este foarte mare. Noi insa ne-am simtit excelent aici si ori de cate ori vom simti nevoia unei bai cu apa calda, vom reveni!

sâmbătă, 16 mai 2009

Turtucaia, Tutrakan, Bulgaria


Situat la doar 46 km de Ruse, pe drumul inspre Silistra, Turtucaia apare de departe privirilor discret, niste case ce rasar din verdeata cu care sunt inconjurate, sus, pe un deal, jos, Dunarea curge linistita in eterna-i miscare.

Intrati in oras, aceeasi impresie. Un sat-oras, pierdut in timp, deoarece aici totul are o alta cadenta, este liniste si timpul pare incremenit. Dealul este brazdat cu scari ce urca dinpre Dunare la stradutele ce-l inconjoara. Stradutele sunt inguste, iar casele, mici. Unele sunt frumoase, noi, insa marea majoritate sunt vechi, mici, pastrandu-si insa intact aerul din alt secol.

Un parc pe malul Dunarii. Bancute, 2-3 oameni la plimbare, si un nenea care ne vorbeste in bulgara, foarte grabit sa ne ofere, daca vede ca nu l-am inteles, un pliant cu orasul.

In pliant, unul din traseele turistice oferite turistilor este vizitarea orasului Oltenita, Romania, situat de cealalta parte a raului... Placut surprinsi, ne-am plimbat pe faleza, apoi ne-am luat dupa o muzica ce venea de undeva, de aproape si am ajuns in fata Primariei. Aici, o nunta. Mirii tocmai intrasera inauntru, iar cei care ii insotisera au incins inatai o hora in piata din fata Primariei.

Magazinele sunt mici, insa marfa este de buna calitate si preturile, mici. O pereche de sandale din piele costa 18 leva, aproximativ 10 euro, un tricou, 10 leva, adica 5 euro. Ne-am oprit sa bem o cafea la un mic bar. Cafeaua costa 0,7 leva, adica 1,5 roni.

Orasul are 2 centre: cel vechi, unde este Primaria, pe malul Dunarii si unul nou, sus, pe deal. Aici este un parc superb, cu un monument in centru, dedicat soldatilor morti in razboi, la Turtucaia.

In parc e animatie- aici se aude zgomot de muzica, de la un bar din apropiere, aici sunt copiii ce alearga fara grija, supravegheati de parintii asezati pe banci.

Daca aveti ocazia si doriti o plimbare pe malul Dunarii, mergeti la Turtucaia si nu va va parea rau!

miercuri, 6 mai 2009

Ungaria, drumul prin Slovacia





Flori, verdeata, liniste, curatenie… asa pot descrie prima zi de concediu. Din Ungaria pana in Slovacia, drumul a fost fantastic, atat calitativ, cat si sentimental. Era doar prima zi de concediu adevarat, lasand la o parte ca doar cu o zi in urma plecasem din Bucuresti, nereusind sa ajungem mai departe de Arad. E, drumurile patriei nu se discuta. 
Pe toata durata drumului prin Ungaria ne-am intersectat pana dincolo de Budapesta cu coloana de masini ce venea in sens invers, spre Romania. Incepuse migratia romanilor ce traiau in Italia, Spania etc si se intorceau in concediu acasa… Noi de abia plecam, I-am lasat pe ei sa populeze meleagurile noastre mioritice. 
In Szeged, datorita fluxului mare de masini ce intra in Romania am fost deviati pe la periferia orasului. Asa am vazut cum arata orasul pe stradutele laterale: la fel de frumos si de curat, la fel de linistit.
Am constatat, ca de altfel multi altii inaintea noastra ca in Ungaria se circula civilizat (sabloane!), ca drumurile sunt aproape perfecte, line, ca poti gasi oricand un refugiu pentru o pauza de cafea, o toaleta etc… Si ne-am relaxat. Eram pe drumul cel bun. Al vacantei!
De la granita cu Ungaria pana in Bratislava am facut mai putin de o ora. Ajunsesem la prima noastra destinatie de vacanta.

sâmbătă, 2 mai 2009

TUR EUROPEAN 2008


 Ne-am dorit in 2008 un concediu deosebit, diferit de cele anterioare. Un tur al Europei este obositor, asa ca ne-am propus inca din start sa il facem intr-un interval de 3 saptamani. Deviza noastra: “fara rezervare” a functionat aproape peste tot. 
 Bratislava, Praga, Karlovy Vary, Wurtzburg, Koln, Bruxelles, Anvers, Amsterdam, Rotterdam, Brugges, Ghent, Luxemburg, Paris, Strassbourg, Salzburg, Heviz. 16 orase, din care 6 capitale, 9 tari, acesta e bilantul excursiei noastre. 
 O excursie care a inceput cu opinteli, deoarece masinuta noastra nu a vrut sa iasa din tara decat impinsa de la spate si a tinut-o cu indarjire asa pana cand a simtit ca ne indrepatam spre casa. O mica problema tehnica, care insa ne-a condimentat aventura, altfel cum exploram fiecare oras din masina? A fost nevoie sa cautam in fiecare oras parcari in panta sa putem porni masina mai usor, insa asta a dat farmec vacantei noastre.
 Acesta a fost un mini tur al Europei, facut de doi oameni dornici sa vada cat mai multe locuri atinse de istorie, sa cunoasca cultura altor popoare si nu in ultimul rand sa isi adauge in albumul cu amintiri clipe frumoase, petrecute alaturi.
 Turul nostru abia a inceput, pentru ca amintirile sunt cele care ne raman vii si pe acestea le ducem cu noi mereu.

vineri, 1 mai 2009

HEVIZ, Ungaria- partea II


 Fideli principiului nostru: “concediu fara rezervare”, ajunsi in statiune am inceput sa cautam cateva pensiuni sau hoteluri. Am gasit o pensiune foarte draguta, pe Atila Utka, cu 20 euro/noapte. Este o garsoniera compusa dintr-o camera spatioasa, dotata cu TV, baie, bucatarie complet utilata, balcon.

Imagine a bucatariei si a livingului

De aici pana la complexul termal sunt cateva minute pe jos. Am ajuns tarziu, asa ca am ramas in Heviz doua nopti, ca sa avem o zi intreaga rezervata pentru relaxare in apele termale ale lacului. 

Statiunea s-a dezvoltat de jur-imprejurul complexului balnear, hotelurile cele mai mari fiind in imediata apropiere a acestuia. Tot aici e si zona de shopping, cu stradute inguste si magazine de-o parte si de alta, bazare adevarate in care gasesti orice. Posete, saluri, lucruri de mana, fete de masa, asternuturi, costume de baie, haine de piele, toate marfurile sunt expuse in fata fiecarui magazin intr-o multitudine de culori si fiecare magazin isi are propria personalitate. Sunt chiar supermarketuri si magazine de bauturi, astfel incat sa fie satisfacute toate gusturile. 
Tavernele si localurile sunt deschise, turisti sunt insa putini. Ne-am lamurit de ce in oras nu era lume abia in a doua seara cand am urcat dealul aflat in spatele orasului, la vinarii, indrumati de gazda noastra. Aici, in vii s-au construit localuri,restaurante si terase si cei mai multi turisti isi petrec aici seara, mai ales ca in fiecare restaurant sunt formatii ce canta muzica traditionala si se servesc bucate unguresti.
 Intrarea la baile termale costa aproximativ 30 euro/zi, insa se pot face abonamente pentru cei veniti sa petreaca mai mult timp si se ofera reduceri. Intregul ansamblu al bailor frapeaza prin culoare. Pavilionul central, situat in mijlocul lacului e inundat de flori violete. Din el converg altele spre malurile lacului, la fel de colorate. Este un labirint floral, iar apele caldute ale lacului sunt ademenitoare. Peste tot, atat pe iarba de pe malul lacului, cat si pe pavilioanele in aer liber sunt sezlonguri si scaune. E lume multa inauntru, dar fiecare are suficient spatiu de desfasurare. Apa e calduta, undeva la 32 grade. Pentru perioada de iarna s-a amenajat un spatiu special pentru cei ce doresc sa faca baie in incinta pavilionului central. Aici, de regula pe tot parcursul anului fac baie cei cu dizabilitati, fiind instalat si un elevator special pentru ei.

 Serviciile din interior sunt impecabile. Asa ne-am amintit de baile termale de la Felix, unde am fost acum cativa ani si care aratau execrabil. Aici totul iti face placere, poti sa stai oriunde. Iarba e tunsa, pe pajiste sunt copaci care sa te apere de soare, si pe lac sunt nuferi. Am vazut chiar si o ratusca ratacita pe apa, care insa s-a speriat de noi, s-a bagat la fund si a disparut din raza noastra.


Totul e creeat nu numai pentru tratament si si pentru desfatarea simturilor celor ce vin aici. N-am simtit cum a trecut ziua, mai ales ca am intalnit romani inotand in apele lacului, cu care ne-am intretinut.
 Ne-a parut rau cand am plecat ca am programat doar o zi de baie la Heviz.
Ca si in atatea alte orase vizitate, am promis ca vom reveni cu o alta ocazie.