ANTWERPEN (ANVERS)

17-24 august 2008

Anversul este al doilea oras ca marime din Belgia si al doilea port din Europa (dupa Rotterdam), asezat pe malul drept al raului Schelde. Printr-un canal, Westerschelde se face legatura cu Marea Nordului. De aceea in oras se simte umezeala caracteristica zonelor marine. Este impartit in 9 districte: Antwerp, Berchem, Berendrecht-Zandvliet-Lillo, Borgerhout, Deurne, Ekeren, Hoboken, Merksem, Wilrijk.
In Anvers ne-am simtit ca acasa, asta si pentru ca am fost timp de o saptamana la prietenii nostri. Ne-a fascinat inca din prima clipa in care l-am vazut. Este un oras cald, primitor. Din Wilrijk, unde am locuit, cu autobuzul nr. 32, contra unei sume de 3.20 euro/persoana se ajunge in centru in 10-15 minute. Biletele se achita, ca peste tot, direct soferului, care elibereaza bonuri fiscale. Se succed la intervale regulate si nu sunt niciodata aglomerate. In 10 minute suntem in centrul orasului.

Inainte de a ajunge la gara centrala incep sa apara pe partea stanga magazinele de bijuterii ale evreilor ultraortodoxi. Iar ei, cu perciunii lungi, care le iasa de sub palariile cu borurile foarte largi, imbracati in pardesie de culoare neagra, pana peste genunchi, in ciuda faptului ca afara sunt 20 grade stau in fata “pravaliilor”, sau vorbesc unii cu altii. Formeaza o comunitate aparte, in fapt un alt district- cel al diamantelor, comunitate socanta la prima vedere pentru ochii turistilor care-i vad. Sunt deja parte integranta a orasului, figuri reprezentative ale uneia din ocupatiile de baza inca din perioada medievala- productia de bijuterii si vanzarea acestora. Comunitatea evreilor din Anvers este mare, numara in jur de 50.000 persoane. De amintit ca de Sabbat, sambata toate magazinele de bijuterii sunt inchise si toti evreii stau in casele lor. I-am intalnit la plimbare, in parcuri si piete in timpul saptamanii, insa sambata magazinele de bijuterii sunt parca parasite.

Magazinele de bijuterii de la Gara Centrala

Am inceput explorarea orasului de la gara, o cladire maiestuoasa, ea insasi opera de arta. Gara centrala, monument de arhitectura, proiectata de Louis Delacenserie, a fost construita in 1905. Fatada baroca, domul de sticla si metal sunt ele insele monumente si constituie un punct de atractie pentru turisti. Sunt 4 nivele de la care pleaca trenurile. Jos, la parter, gara arata ca un mall de la noi, cu marmura pe jos, de-o parte si de alta sunt magazine de bijuterii, cu diamantele expuse in vitrina, unul mai frumos decat altul, ca magazinele de suveniruri de la noi, suvenirurile insa sunt ceva mai scumpe… O scara rulanta te duce la nivelul dorit, la intrarea pe fiecare peron sunt automate pentru bilete.
Orasul este la doar cativa km de Olanda, sunt in jur de 50 km pana la Rotterdam si 110 km pana in Amsterdam. Pana in Paris sunt circa 300 km, Bruxelles-ul este doar la 40 km distanta, astfel incat gara este foarte solicitata. Trenurile pleaca la intervale scurte in toate directiile, si calatorii sunt mereu prezenti in gara.

De aici, de la gara pana in piata Operei Keiserley mai e putin. Si din Piata Operei incepe Meir, strada pietonala si coloana vertebrala a orasului, care se termina in Groenplaats. E loc de promenada, de intalniri, locul unde se intalnesc marile lanturi de magazine si, totodata de aici converg marile artere ale orasului. E una din arterele renumite comerciale ale orasului si ale Belgiei. Vitrinele magazinelor imbie trecatorii cu reduceri de pana la 50% si nu e doar o gluma: pe Meir se gasesc produse pentru toate gusturile si magazine pentru toata lumea.


O simpla plimbare pe Meir transforma chiar si pe cei vesnic posomorati in alti oameni: asta pentru ca atmosfera este de sarbatoare in permanenta: oameni cu sacose pline de cumparaturi, cu pachete si cadouri frumos ambalate intalnesti la tot pasul, copii ce alearga voiosi pe strada, fara grija, deoarece pe aici nu circula masini, cate un cantaret la o intersectie iti aduce aminte ca uneori e bine sa fredonezi o melodie, fie chiar si pentru cateva secunde. Un zambet cald de la un trecator cu gandul la o intalnire cu o frumoasa domnisoara, si viata poate sa se schimbe instantaneu… Dintr-o data, privesc cu alti ochi forfota orasului, e viata lui, e modul in care acesta respira. Si ma simt deja ca sunt si eu o mica rotita angrenata in acest vartej.

La intrarea pe Meir

In apropierea Meirului sunt strazile Hopland si Schuttershofstraat, care sunt faimoase pentru casele de moda renumite care isi au magazine aici: Cartier, Armani, Scapa, Hermes. Iar strazile Nationalestraad si Kammenstraad au magazine alimentare, anticariate si de imbracaminte ce merita vizitate.Tot aici e si Muzeul de Fashion, precum si magazine ale unor designeri faimosi: Dries van Noten sau Walter van Berendonck.

Casa lui Rubens- in flamanda, Rubens Huis e la doar o azvarlitura de bat de Meir. Ne-am oprit cateva minute, pe o banca de pe Meir, cu harta in fata sa cautam strada cu casa lui Rubens si am avut surpriza sa auzim romaneste. Era un acordeonist de culoare, care la coltul unei cladiri a inceput sa cante, fiind insotit de un altul, care, de pe o banca urmarea sa nu vina politia. Romanii nostri sunt peste tot…

Rubenshuis

Vis-à-vis de casa memoriala a lui Rubens e un magazin cu suveniruri, carti si tot aici se vand biletele de intrare la casa memoriala, acum devenita muzeu. Intrarea costa 7 Euro/persoana. Casa se gaseste pe strada Wapper si a fost construita de artist la un an dupa casatoria sa cu Isabella Brant, in stil italian, dupa un plan propriu, bazat pe studiile renasterii italiene. Ansamblul cuprinde casa, un studio, un portic monumental si o curte interioara, care se deschide intr-o gradina in stil baroc, conceputa, de asemenea de Rubens. In incinta studioului, el si studentii sai au executat cele mai multe opere datorita carora a devenit faimos in lumea intreaga.

Meirul duce pana in Grote Markt, Piata Mare a orasului. Bineinteles ca pana in Grote Markt, aflata la 1 km distanta, ne-am oprit in fata vitrinelor magazinelor si am intrat in altele.

Case din Grote Markt

In Groenplaats sau Grote Markt, se afla primaria cu steagurile tarilor UE in fata, care falfaie in bataia vantului, creind impresia de miscare,.
Primaria orasului se afla in partea vestica a Pietei si a fost ridicata intre 1561-1565 dupa planurile lui Cornelis Floris de Vriendt, un arhitect renumit.

Cladirea in stil renascentist incorporeaza atat stilurile flamande, cat si italiene, a caror influenta e vizibila. Ornamentele bogate ale sectiunii centrale ale cladirii reprezinta statui ale unei femei ce reprezinta justitia, o alta e Prudenta si a treia o reprezinta pe Fecioara Maria, inconjurate de armate, duci de Brabant si regi spanioli.

In fata Primariei se afla statuia care, conform legendei este reprezentativa pentru oras. Un gigant mitic, pe nume Antigoon, ce traia langa rau cerea o taxa de trecere tuturor acelora care traversau Schelde. Celor ce refuzau sa plateasca taxa li se taia o mana si li se arunca aceasta in rau. Tanarul erou Brabo a reusit sa taie, la randul lui mana gigantului si s-o arunce in rau. De aici numele orasului, din olandezul “Hand Werpen”- mana aruncata, denumire ce s-a transformat pe parcurs in Antwerpen. Ne-am fotografiat si noi, ca si ceilalti turisti cu uriasul de piatra, cu cladirirle aflate in piata, cu primaria si catedrala, undeva, in spatele nostru, pentru ca peste ani sa ne regasim imaginea orasului din amintiri…

Catedrala Doamnei Noastre isi inalta turnul peste oras. Am vazut-o din piata si de aici, din Grote Markt se ajunge pe una din stradutele care o inconjoara.

fatada catedralei

Constructia ei a inceput in secolul 14 si a fost finalizata in 1518. Este una din cele mai impresionante catedrale gotice din nordul Europei.

Este renumita deoarece are 4 picturi ale lui Rubens: “Coborarea de pe cruce”, “Ridicarea pe cruce”, “Invierea lui Christos” si “Assumption”. Langa catedrala, piata abunda de terase, restaurante si baruri, adesea pline cu turistii care se odihnesc dupa periplul prin oras. La pizzeria unde ne-am oprit noi pizza costa in jur de 10 euro, e crocanta si savuroasa, o bere costa 3-4 euro. E un local chiar langa catedrala, unde se serveste shaorma, iar pizza e preparata chiar sub ochii clientilor.

Fantana din Piata Catedralei

Biserica Sf. James, care e mult mai incarcata in ornamentatii decat catedrala se afla in apropiere si aici se afla mormantul lui Rubens.

Langa Grote Markt este o alta piata, unde pentru cateva zile s-a desfasurat un targ culinar, adunand curiosi, ca si noi, din toate partile orasului. Bere, mancare, muzica si voie buna, acestea au fost ingredientele unei sarbatori dedicate bunului gust…

Schelde e in imediata apropiere.

Desi orasul a fost fortificat in trecut, a ramas doar un castel Het Steen, renovat acum, care adaposteste muzeul marinei.

Het Steen

In halele vechiului port acum sunt expuse diverse barci, vase de pescuit si de pasageri din perioada interbelica, si pentru ca aici pot venii familii cu copii, pentru ei, printre ambarcatiuni s-a amenajat si un loc de joaca. Castelul pare a fi desprins din povesti, si ne-am simtit exact ca Gulliver in tara uriasilor, desi statuia de la intrare il arata in tara piticilor.…

De la castel am urmat cursul raului. Pe rau trec vapoare, slepuri, vase de calatori. Pe chei, intr-o parcare se adunasera la sfarsit de saptamana rulote- caravane, cu olandezi.
In sec 16, Antwerpenul era un oras bine structurat, cu case impunatoare, manufacturi si cladiri de birouri. Mare parte a constructiilor datand din acea perioada se gasesc in oras, in partea veche, necomerciala a acestuia.

Am trecut pe langa niste foste hangare, care acum erau transformate in birouri de avocatura, restaurante (Hangar 26), depozite, ajungand in zona portului vechi.

Aici se pastreaza inca intrarea in port, asa cum era ea in secolul 18, desi vechiul port adaposteste acum doar ambarcatiunile de lux, e acum un fel de parcare pentru iahturi, barci cu motor si tot aici este un hotel de 4 stele, amenajat pe un vapor, “bateautel”, un hotel pe apa.
De aici insa se termina cu partea vizitata a Anversului, pentru ca turistii sunt tot mai rari, strazile din ce in ce mai pustii, magazinele sunt goale si, surprinzator afiseaza preturi mai mari decat in centru, pe Meir; restaurantele sunt fie goale, fie inchise, in baruri sau carciumi sunt putini oameni, cu cate un ziar in fata, pensionari ce incearca mai mult sa isi omoare timpul.Este o zona unde, nemaifiind turisti, aici se desfasoara doar viata de zi cu zi a localnicilor.

Raul Schelde se poate traversa prin doua tunele pentru autovehicule: Waaslandtunnel si Kennedytunnel, cat si de catre pietoni si biciclisti, prin tunelul Sf Ana.

La intrarea in tunel

Si tunelul pietonal

Pe partea cealalta a raului e Linkeroever, o zona cu multa verdeata, parcuri cu terenuri de volei, fotbal si piste pentru biciclisti. De aici se pot urmari vapoarele care trec pe Schelde, asta fiind una din distractiile preferate ale unei familii de evrei, constand din 7 copii, cel mai mare avand in jur de 10-12 ani, cel mai mic abia putea sa mearga si tatal acestora, aflati acolo, in ziua in care am ajuns si noi. Probabil ca asta era modalitatea cea mai ieftina de a se distra …
Orasul apare ca intr-o ilustrata, de cealalta parte a raului. Aici, in liniste il poti redescoperi, straduta cu straduta, casa cu casa, fara sa te plictisesti. In spatele cladirilor de pe mal se profileaza turlele catedralelor, impungand norii, care se aduna deasupra orasului. Si, desi eram in plina vara, si-n Bucuresti erau 40 grade, aici temperatura nu a depasit 20 grade, ba, chiar, cateva zile a plouat si a fost racoare, fiind nevoiti sa ne luam pulovere pe noi… In Anvers a plouat aproape zilnic, asa ca m-am cadorisit cu o umbrela dintr-un magazin de pe Meir…



Antwerpenul e aerisit, cu multe parcuri si zone verzi. De fapt, peste tot, langa blocuri, cladiri pentru afaceri sau case de locuit sunt copaci, ronduri de flori, iar de la balcoane surad jardiniere pline cu flori, care se revarsa pe toate laturile intr-o cascada multicolora. Flori sunt si de jur-imprejurul stalpilor de iluminat, creaind un sentiment de veselie si armonie. E o abundenta de flori peste tot. Pistele pentru biciclisti se gasesc peste tot in oras, si nu e de mirare ca locuitorii prefera bicicleta ca mijloc de transport la si dinspre servici, sau pur si simplu pentru plimbare. In fata garii centrale este o imensa parcare pentru biciclete, iar pe Meir, unde nu circula nicio masina, se poate circula cu bicicleta.
Noua ne-a placut aerul de libertate pe care il degaja orasul, sentimentul ca totul iti apartine si ca poti oricand sa gasesti ceva nou de vazut.

BRUXELLES, Belgia

16 August 2008

Bruxelles a devenit sinonim cu Uniunea Europeana, insa e si capitala Belgiei. De aceea e mereu aglomerat si plin de viata. Forta orasului sta in aceea ca diversitatea e caracteristica lui. Turistii din centrul istoric privesc inmarmuriti palatele din Grote Markt, unde acestea sunt dispuse pe cele patru laturi ale pietei, unul mai somptuos decat altul, unul mai frumos decat celalalt, in timp ce parlamentul european, in sediul somptuos, de sticla, (Berlaymont) aflat ceva mai departe, dezbate legile.



Trecutul se imbina cu viitorul armonios in Bruxelles. Limba e un subiect sensibil, fiind trei limbi oficiale in Belgia: franceza- in sudul tarii, in Wallonia, flamanda, vorbita in nord, in Flandra si germana, vorbita in apropiere de granita cu Germania. Aproape toti insa stiu si engleza, fara niciun fel de probleme.



Cu greu am gasit un loc de parcare. Se parea ca toata lumea s-a inghesuit in ace zi de sambata in oras. Am intrat intr-o parcare subterana, insa am fost intorsi cand ajunsesem jos de un paznic care ne-a comunicat cu parere de rau ca nu mai sunt locuri. Dupa cateva minute bune de cautari pe stradutele in panta din apropierea centrului, am gasit un loc de parcare si am pornit sa exploram orasul.


Piata Mare, sau Grote Markt, asa cum e numita ea de flamanzi, e impresionanta datorita covorului de flori din centru, pe care l-am vazut imediat ce am fost aproape de piata. Nu stiam atunci, am aflat ulterior, dupa venirea in tara ca acest covor de flori urias este evenimentul annual al Pietei si ca dureaza cateva zile. Am fost norocosi sa ajungem in Bruxelles chiar in acele zile, norocosi ca am putut sa il admiram in toata splendoarea sa.

Un covor demn de decorul princiar din jur

Un covor urias, desfasurat pe toata suprafata pietei, cu o explozie de culori, de la verde crud la rosu aprins. De jur-imprejurul covorului e un spatiu pietonal ingust, delimitat prin garduri metalice, astfel incat turistii sa poata admira in voie florile si cladirile din jur. Procesiuni cu steagurile Belgiei, ale U.E., secondate de fanfare, arlechini si saltimbanci, pelerini si petrecareti pur si simplu trec prin piata, creind o atmosfera de sarbatoare.


Pe marginea pietii, terasele, cafenelele si restaurantele, aflate la parterul cladirilor intregesc imaginea. Magazinele de suveniruri isi ademenesc clientii cu cristale, ciocolata, carti postale si de calatorie, in timp ce in jur auzim atat franceza, cat si engleza, italiana, rusa si … chiar romana. E una din atractiile turistice de necontestat ale orasului, e firesc sa intalnim toate natiile posibile. Piata e in patrimoniul UNESCO inca din 1988.
Tot in piata e statuia Manneken Pis, emblema a orasului, creata de Jerome Duquesnoy in 1619, reprezentand un baietel dolofan urinand. Noi nu am vazut-o, am cautat-o din priviri, insa, cum piata era supraaglomerata, ne-am multumim sa admiram covorul de flori si sa urmarim procesiunile ce se derulau.



Casele de aici sunt in stil baroc, construite in secolul 16. In 1692 un bombardament francez a distrus totul, in afara de cladirea Primariei. Celelalte au fost terminate trei ani mai tarziu si au fatadele arse, iar in varf au statui de eroi si de sfinti.



Piata e una din cele mai somptuoase din Europa si chiar daca palatele erau incarcate cu dantelarii si ornamente, intregul ansamblu arhitectonic era fantastic, nimic nu deranja privirea, atmosfera de medieval se pastra aproape intacta, asta si datorita faptului ca masinile nu au acces in zona. Zona e exclusiv pietonala, de aici probabil vine si farmecul stradutelor ce inconjoara piata, pietruite, inguste.

Dominand piata, cladirea Primariei- Hotel de Ville are cu aproape 300 ani mai mult decat celelalte cladiri. In varful turnului central e o statuie a Arhanghelului Mihail, care striveste sub calcai diavolul. In balcoanele acesteia era plin de lume, care privea de sus manifestarile din piata.


Casa Regelui- Maison du Roi se afla vis-à-vis de primarie. Nu a locuit niciun rege aici, in ciuda numelui. Aici e Muzeul Municipal, ce cuprinde colectii de sculptura gotica, portelan, argintarie, dantelarie, tablouri (Brueghel).



Catedrala Sfintilor Mihail si Gudule a fost inceputa in 1226, este o combinatie de stiluri gotic si romanesc.


Ferestrele cu vitralii sunt atractiile principale.
Strazi inguste si pietruite radiaza din piata, convergand spre alte puncte de interes ale orasului: Palatul de Justitie, cladirea Bursei, Piata Regala.


In fata Bursei, un miting antirus ne-a adus aminte ca tancurile rusesti tocmai invadasera Georgia.

Desi inca nu se stinsesera acordurile muzicii fanfarei din Grote Markt si manifestatia progeorgiana era in plina desfasurare, am parasit orasul, indreptandu-ne spre Anvers.

KOLN, GERMANIA

15 August 2008

Probabil ca imaginea Kolnului este asociata in mintea turistilor cu catedrala. Este simbolul orasului, in jurul caruia s-a dezvoltat cetatea. E imposibil sa spui Koln, fara ca imaginea impunatoare a catedralei sa nu fie prima in minte. Orasul s-a dezvoltat intr-atat, incat doar pe harta se poate vedea granita dintre Koln si Bonn sau dintre Koln si Dusseldorf.
In Koln numarul monumentelor, cladirilor vechi si obiectivelor turistice este impresionant, intregul oras fiind un muzeu in aer liber care asteapta sa I se descopere frumoasa si indelungata istorie.

Ne-am cazat, conform obiceiului la ETAP Hotel Koln, situat in apropierea aeroportului Koln/Bonn. Deoarece cele doua orase se intrepatrund practic, aeroportul le deserveste pe ambele. De aici, am plecat spre Koln cu trenul suburban, de la gara Frankfurter. Pana in centru, la gara centrala sunt 4-5 statii. N-am coborat insa acolo, pentru ca am zarit turlele catedralei si am dorit sa o vedem intai de departe.

Podul si catedrala in spate

Am coborat din tren cu o statie mai devreme, astfel incat sa traversam pe jos Podul Hohenzollern spre catedrala.

Podul are o sectiune pietonala, pe care circula si bicicletele, o sectiune cu 2 benzi/sens pentru masini si una de 4 linii ferate pentru trenuri, gara centrala fiind in imediata apropiere a catedralei.


La baza podului, in apropierea catedralei este un parc, unde locuitorii orasului si nu numai erau adunati la picnic. Am observat grupuri de “petrecareti”, care erau insa de alta etnie, prezenta si la noi. Au si nemtii oile lor negre! Si petreceau cu foc, cu gratare si muzica, exact ca la petrecerile noastre campenesti. Diferenta era insa ca aici eram in centrul Kolnului.


Catedrala, inalta de 157 m si cu o suprafata aproximativa de 6166 mp, inceputa in 1322 a fost terminata in 1560. Este o dantelarie din piatra, cu doua turle gemene, care se vad din aproape intreg orasul. Desi e situata intr-o piata imensa, in care tinerii localnici seara se intalnesc la un “skate”, cu greu reusesti sa o cuprinzi cu privirea. Turistii cu aparatele de fotografiat sau de filmat in mana se ciocnesc unii de altii in incercarea de a reusi sa cuprinda intreg ansamblul.

Am incercat si noi sa cuprindem toata catedrala. Din pacate nu am reusit perfect.

E 15 august. Sfanta Maria. Inauntru este oficiata slujba. La intrare, in stanga, danseaza jucause luminile luminarilor asezate pe suporturi speciale. E o mare de lumina galbena, calda. De undeva din fata, un cor de copii canta.


Admirand interiorul, cu coloane striate, privirile ni s-au oprit asupra vitraliilor, cu scene din vechiul si noul testament. Cele 5 vitralii in stil bavarez din partea de sud a altarului sunt considerate piesele de rezistenta ale stilului neo gotic. O multime de statui intregesc tezaurul catedralei: crucifixul Gero, considerat ca fiind cea mai veche cruce in format mare, datand din anii 1000, statuia Milan Madona, cea a Sf. Christofer si cea a Sf. Ursula, patroana sfanta a Kolnului.

In piata, forfota. E sarbatoare. Bunici cu nepotii la plimbare, turistii ce admira catedrala, o mare de oameni care se odihneste la cafenelele de pe margine, librarii si magazine. Am pornit agale sa exploram si restul orasului, dupa ce ne-am cumparat dintr-una din librariile de acolo un ghid turistic. Harta Kolnului am gasit-o la hotel, aceasta fiind disponibila la toate hotelurile unde ne-am cazat.

Ne-am oprit la una din terasele superbe aflata in vecinatatea catedralei, am mancat o pizza si am baut cea mai proasta bere: Heffe. O bautura cetoasa, tulbure, pentru ca cerusem una alba, neavand habar cum este. Am decretat-o ca fiind o bere pe care nu o vom mai incerca, insa ne-am mai lovit de ea, sub o alta denumire, in Belgia: Leffe, identica.

Primaria orasului e in apropiere de piata Catedralei. De departe, pare inca o cladire veche, perfect integrata in peisaj. Are doar o placa minuscula, care avertizeaza ca e o cladire publica, care e deschisa vizitelor turistilor.

Fatada primariei

Inauntru, in spatele zidului vechi, pastrat admirabil, este o cladire moderna, cu cupola, in care sunt birourile primariei. In hol se poate admira macheta orasului, precum si statuile care impodobeau peretii vechii primarii, distrusa la bombardamente in al doilea razboi mondial. Curtea interioara este pastrata si, pentru a fi admirata, peretii sunt din sticla.

Ne-am plimbat apoi prin oras. Case vechi, in stil baroc, lipite una de alta, cu terase si cafenele in fata ne intampina peste tot. Pe malul Rinului este o zona pe cativa kilometri de promenada, tivita cu baruri, terase, cafenele, parcuri, locuri de joaca pentru copii. E o adevarata placere chiar si numai sa te plimbi pe malul raului.

Casele par din lumea povestilor...

Pe rau se fac croaziere de cateva ore, atat pentru a admira orasul, cat si pentru a vizita cele doua orase din apropiere, Dusseldorful si Bonnul. Un vas plin cu turisti zgomotosi isi astepta plecarea la chei. Era un banner mare la intrarea spre vapor, anuntand o “fiesta” cu muzica house. Din pacate, zgomotul ce se auzea de pe vas ne-a facut sa nu ne mai dorim o plimbare cu vaporasul, desi initial asta fusese intentia noastra.
Am preferat sa admiram orasul de pe mal.

Un alt obiectiv care merita vazut este Gara Centrala, de unde am plecat spre hotel tarziu, dupa ora 11. Gara e construita intre 1890 - 1894, atent restaurata. Trenurile se succed la intervale de cateva minute unul dupa altul, pleaca in orice directie imaginabila. De la linia unde am asteptat trenul spre hotel, au plecat in interval de 10 minute, cat l-am asteptat pe al nostru, 4 trenuri.


Si, desi parea aglomerata, existau indicatoare peste tot, pentru a sti de unde si in ce directie se poate lua fiecare tren. Mai dificila a fost achizitionarea biletelor de calatorie, pentru ca acestea se iau de la automate, insa ne-am descurcat pana la urma.
Intregul ansamblu –gara, impreuna cu catedrala si muzeele din apropiere apropiere - Ludwig si Romisch-Germanisches - este marcat de elementele caracteristice ale istoriei Koln-ului, de secole un important centru economic, religios si cultural al Germaniei.