KOLN, GERMANIA

15 August 2008

Probabil ca imaginea Kolnului este asociata in mintea turistilor cu catedrala. Este simbolul orasului, in jurul caruia s-a dezvoltat cetatea. E imposibil sa spui Koln, fara ca imaginea impunatoare a catedralei sa nu fie prima in minte. Orasul s-a dezvoltat intr-atat, incat doar pe harta se poate vedea granita dintre Koln si Bonn sau dintre Koln si Dusseldorf.
In Koln numarul monumentelor, cladirilor vechi si obiectivelor turistice este impresionant, intregul oras fiind un muzeu in aer liber care asteapta sa I se descopere frumoasa si indelungata istorie.

Ne-am cazat, conform obiceiului la ETAP Hotel Koln, situat in apropierea aeroportului Koln/Bonn. Deoarece cele doua orase se intrepatrund practic, aeroportul le deserveste pe ambele. De aici, am plecat spre Koln cu trenul suburban, de la gara Frankfurter. Pana in centru, la gara centrala sunt 4-5 statii. N-am coborat insa acolo, pentru ca am zarit turlele catedralei si am dorit sa o vedem intai de departe.

Podul si catedrala in spate

Am coborat din tren cu o statie mai devreme, astfel incat sa traversam pe jos Podul Hohenzollern spre catedrala.

Podul are o sectiune pietonala, pe care circula si bicicletele, o sectiune cu 2 benzi/sens pentru masini si una de 4 linii ferate pentru trenuri, gara centrala fiind in imediata apropiere a catedralei.


La baza podului, in apropierea catedralei este un parc, unde locuitorii orasului si nu numai erau adunati la picnic. Am observat grupuri de “petrecareti”, care erau insa de alta etnie, prezenta si la noi. Au si nemtii oile lor negre! Si petreceau cu foc, cu gratare si muzica, exact ca la petrecerile noastre campenesti. Diferenta era insa ca aici eram in centrul Kolnului.


Catedrala, inalta de 157 m si cu o suprafata aproximativa de 6166 mp, inceputa in 1322 a fost terminata in 1560. Este o dantelarie din piatra, cu doua turle gemene, care se vad din aproape intreg orasul. Desi e situata intr-o piata imensa, in care tinerii localnici seara se intalnesc la un “skate”, cu greu reusesti sa o cuprinzi cu privirea. Turistii cu aparatele de fotografiat sau de filmat in mana se ciocnesc unii de altii in incercarea de a reusi sa cuprinda intreg ansamblul.

Am incercat si noi sa cuprindem toata catedrala. Din pacate nu am reusit perfect.

E 15 august. Sfanta Maria. Inauntru este oficiata slujba. La intrare, in stanga, danseaza jucause luminile luminarilor asezate pe suporturi speciale. E o mare de lumina galbena, calda. De undeva din fata, un cor de copii canta.


Admirand interiorul, cu coloane striate, privirile ni s-au oprit asupra vitraliilor, cu scene din vechiul si noul testament. Cele 5 vitralii in stil bavarez din partea de sud a altarului sunt considerate piesele de rezistenta ale stilului neo gotic. O multime de statui intregesc tezaurul catedralei: crucifixul Gero, considerat ca fiind cea mai veche cruce in format mare, datand din anii 1000, statuia Milan Madona, cea a Sf. Christofer si cea a Sf. Ursula, patroana sfanta a Kolnului.

In piata, forfota. E sarbatoare. Bunici cu nepotii la plimbare, turistii ce admira catedrala, o mare de oameni care se odihneste la cafenelele de pe margine, librarii si magazine. Am pornit agale sa exploram si restul orasului, dupa ce ne-am cumparat dintr-una din librariile de acolo un ghid turistic. Harta Kolnului am gasit-o la hotel, aceasta fiind disponibila la toate hotelurile unde ne-am cazat.

Ne-am oprit la una din terasele superbe aflata in vecinatatea catedralei, am mancat o pizza si am baut cea mai proasta bere: Heffe. O bautura cetoasa, tulbure, pentru ca cerusem una alba, neavand habar cum este. Am decretat-o ca fiind o bere pe care nu o vom mai incerca, insa ne-am mai lovit de ea, sub o alta denumire, in Belgia: Leffe, identica.

Primaria orasului e in apropiere de piata Catedralei. De departe, pare inca o cladire veche, perfect integrata in peisaj. Are doar o placa minuscula, care avertizeaza ca e o cladire publica, care e deschisa vizitelor turistilor.

Fatada primariei

Inauntru, in spatele zidului vechi, pastrat admirabil, este o cladire moderna, cu cupola, in care sunt birourile primariei. In hol se poate admira macheta orasului, precum si statuile care impodobeau peretii vechii primarii, distrusa la bombardamente in al doilea razboi mondial. Curtea interioara este pastrata si, pentru a fi admirata, peretii sunt din sticla.

Ne-am plimbat apoi prin oras. Case vechi, in stil baroc, lipite una de alta, cu terase si cafenele in fata ne intampina peste tot. Pe malul Rinului este o zona pe cativa kilometri de promenada, tivita cu baruri, terase, cafenele, parcuri, locuri de joaca pentru copii. E o adevarata placere chiar si numai sa te plimbi pe malul raului.

Casele par din lumea povestilor...

Pe rau se fac croaziere de cateva ore, atat pentru a admira orasul, cat si pentru a vizita cele doua orase din apropiere, Dusseldorful si Bonnul. Un vas plin cu turisti zgomotosi isi astepta plecarea la chei. Era un banner mare la intrarea spre vapor, anuntand o “fiesta” cu muzica house. Din pacate, zgomotul ce se auzea de pe vas ne-a facut sa nu ne mai dorim o plimbare cu vaporasul, desi initial asta fusese intentia noastra.
Am preferat sa admiram orasul de pe mal.

Un alt obiectiv care merita vazut este Gara Centrala, de unde am plecat spre hotel tarziu, dupa ora 11. Gara e construita intre 1890 - 1894, atent restaurata. Trenurile se succed la intervale de cateva minute unul dupa altul, pleaca in orice directie imaginabila. De la linia unde am asteptat trenul spre hotel, au plecat in interval de 10 minute, cat l-am asteptat pe al nostru, 4 trenuri.


Si, desi parea aglomerata, existau indicatoare peste tot, pentru a sti de unde si in ce directie se poate lua fiecare tren. Mai dificila a fost achizitionarea biletelor de calatorie, pentru ca acestea se iau de la automate, insa ne-am descurcat pana la urma.
Intregul ansamblu –gara, impreuna cu catedrala si muzeele din apropiere apropiere - Ludwig si Romisch-Germanisches - este marcat de elementele caracteristice ale istoriei Koln-ului, de secole un important centru economic, religios si cultural al Germaniei.

WURZBURG, GERMANIA

14 August 2008

Wurzburgul, situat in sud-vestul Germaniei, in Bavaria, e cetatea vinului si a pestelui, cu cladiri monumentale, in care simplele case de locuit au un aer aparte, de monunente arhitectonice.



In drum spre Wurzburg

Incepand cu Germania, ne-am cazat in hotelurile ETAP, un lant de hoteluri care se gaseste in aproape toate marile orase din Europa de Vest. Camerele sunt mari, curate, cu TV, radio, baie cu dus, dar, din pacate hotelurile sunt situate la periferia oraselor, fiind considerate hoteluri de tranzit. In fiecare hotel, la receptie se gasesc brosuri cu adresele si tarifele hotelurilor din Europa. Aici am ajuns tarziu, dupa ora 15, cand se termina programul la receptie, iar hotelurile sunt dotate cu automate pentru rezervare, comanda si plata a camerelor. Se elibereaza un fel de bon asemanator celui de la bancomate cu codul de acces, atat in hotel, cat si in camera. Este o modalitate foarte buna de a face economii de personal.
Hotelul ETAP din Wurzburg e situat in zona industriala a orasului, langa reprezentantele Citroen, Porshe, Wolkswagen si Toyota. O camera pe noapte costa 46 euro. De aici se poate ajunge cu autobuzele nr. 26 sau 34 in centrul vechi al orasului. Biletele se platesc la sofer, dar se pot cumpara de la orice chios de ziare din oras si costa 2.10 euro/persoana.
Piata orasului, veche de peste 700 ani continua sa emane aerul boem, de piata menita sa adune locuitorii vechiului burg, la o bere seara. Domul Sf. Kilian este cladirea cea mai impunatoare a pietei.






La intrare, portalul de bronz, cu scene din “Facerea Lumii” e numai “pregatirea” pentru spectacolul maret de grandoare din interior. Arcele de pe tavan sunt in stil baroc, altarul cuprinzand mormantul sfantului al carui nume il poarta catedrala. Wurzburg este centrul pelerinajelor catolice in 8 iulie, data la care e celebrat patronul Sf. Kilian.



Interiorul domului

In dom se fac in fiecare dupa-masa meditatii pe sunete ale orgii, care dureaza 15 minute fiecare. Sunt 2 orgi, una de 9.6 m si una de 4 mm, datand din 1965. E o atmosfera stranie, fiindca un sunet al orgii e emis incontinuu timp de minute bune, in biserica e liniste si eu, cel putin am avut senzatia de disconfort. Dimpotriva, Toni a fost entuziasmat si ar fi repetat experienta inca 15 minute, daca nu am fi vrut sa vedem orasul in timpul ramas.



O galerie din interiorul domului


Augustiner Kirche a fost fondata in 1263, se afla in Dominikaner Platz, nu departe de Dom.

Afara, in piata, atmosfera e ca de sarbatoare: turisti si localnici, deopotriva sarbatoresc: unii la o bere, la Ratskeller (Beciurile Primariei), pe terasa sau in restaurantul, situat la subsolul primariei vechi, altii la cafenelele din zona sau la terase. Veselia emana insa si aerul de vacanta e placut. Pe mese sunt halbe de bere, blonda, sau vin rosu. Aici, la Ratzkeller am baut o bere afara, urmarind zumzetul si forfota din piata. De-o parte si de alta a intrarii in dom sunt magazine de lux, librarii si cafenele, iar vis-à-vis sunt restaurantele cu terasele imbietoare. Nici n-ai putea sa nu te asezi la o masa, fie chiar si doar pentru cateva minute, sa admiri, de pe margine, tumultul vietii.




Podul Alte Mainbrucke

Pe podul vechi, Alte Mainbrucke, peste Main, cu cele 12 statui ale episcopilor, papilor si regilor de-o parte si de alta am traversat spre Festung Marienberg, fortareata Marienberg, aflata de cealalta parte a Mainului.


Una din cele 12 statui de pe pod



Podul Vechi, vazut de pe Ludwigsbrucke

Fortareata se vede din aproape orice unghi din oras si de cum am vazut-o , ne-am hotarat ca trebuie sa ajungem sus, sa o admiram de aproape. Nu ne-a parut rau, desi drumul pana sus a fost lung. Din curtea bisericii Sf. Burkhard, printr-un tunel ce urca spre dealurile cu vita-de-vie ce inconjoara dealul pe care e construita fortareata, drumul e in serpentine prin via cu soiuri de riesling, sovignon, silvaner.


Wurzburgul vazut printre vita de vie



Ajunsi sus, ne-am oprit sa admiram panorama orasului de la pcioarele noastre, cu o bere Wutzburger Hofrau in fata.
Fortareata a fost rezidenta episcopala din 1261 pana in 1720. Acum, aici sunt 2 muzee: Furstenbau Museum, care da o idee de ansamblu asupra vietii clericilor, a stilului de viata.


Intrarea in Cetate



Si intrarea in interiorul fortaretei

Celalalt, Mainfrankisches Museum surprinde ansamblul obiceiurilor locale de-a lungul istoriei, folclorul si arta in decursul anilor.





De aici, nu ne-am mai intors pe drumul pe care am venit, pentru ca am descoperit o cale mai scurta de a ajunge in oras, am coborat pe trepte printr-un parc pana in oras, pe malul Mainului, am traversat raul pe Ludwigsbrucke,





La taifas pe Ludwigsbrucke

am mers tot inainte pe Sanderring pana la Rezidenz, resedinta principilor, simbol al orasului, care se afla intr-o piata ampla.




Rezidenz-ul si piata

Construita intre 1720 si 1744 a fost bombardata in 1945. Au ramas atunci in picioare doar salonul cu tavan mobil, sala alba si sala tronului.




A fost restaurata cu eforturi uriase in 1981 si e inclusa pe lista patrimoniului cultural si natural UNESCO. De aici, ne-am intors spre centru, trecand prin fata bisericii Sf Anton,





a carei fatada uluitoare ne-a atras privirile din piata.
Autobuzele spre periferiile orasului circula din ora in ora, asa incat, pana la sosirea unuia, am admirat viata de noapte a orasului.