GHENT, GANT Belgia

Din Brugges, am plecat spre Anvers prin Ghent, oras mic, un punctulet pe harta Belgiei, dar atat de frumos incat odata ajunsi aici, am regretat ca nu I-am alocat o zi intreaga.


E capitala provinciei Est Flandra. A fost fondat in jurul anului 650, cand s-au construit aici doua abatii: Sf. Petru si Sf. Bavo, in jurul carora s-a dezvoltat viata religioasa si cea economica.. A inflorit in secolele 11 si pana in secolul 13 a fost cel mai mare oras din Europa dupa Paris. Era mai mare decat Londra, Koln sau Moscova. Intre zidurile orasului locuiau peste 65.000 oameni, acum sunt 250.000.

A fost un centru important de productie si vanzare al hainelor in perioada medievala, deoarece terenul era propice pentru cresterea oilor si, implicit, prelucrarea lanii. In secolele 16, 17, orasul a fost devastat din cauza razboaielor religioase. La un moment dat a fost republica Calvina, insa armata spaniola a reinstaurat catolicismul. Acum coexista o multitudine de religii, dovada stau imensele catedrale si biserici din oras.

Am lasat masina destul de departe de centru (care e zona pietonala) si am parcurs pe jos vreo 2-3 km.

De la gara centrala Sint Pieters, construita in 1912, o imensa cladire, dantelata, ca, de altfel toate cladirile din oras, un pod- Sint Michielsbrug traverseaza Graslei.



Jos, o superba panorama a centrului vechi ne imbie de-o parte si de alta a raului e cate o promenada pietruita, sunt banci si terase.

Sunt aici cladiri cu valoare de monument cate sunt in toata Romania. Fosta posta e impunatoare, incat pare a fi un fost castel.

Biserica Sf. Nicolae, Belfry, Catedrala Bravo, castelul Gravensteen (singura fortareata medievala pastrata in Flandra)- toate acestea sunt fiecare in parte mici opere de arta.


Celelalte case par a fi desenate, fiecare e altfel, insa au ceva comun: farmecul caselor de papusi, asa cum mi le-am imaginat in copilarie. Arhitectura medievala a orasului e aproape intacta si e remarcabil cat de bine a fost pastrata si restaurata.

E o atmosfera de oras provincial ce se simte, plimbandu-ne pe malurile Graslei-ului. Vechiul port inca mai respira: de aici pleaca in curse vaporasele care fac turul orasului de pe apa. Costa 14 euro de persoana si o plimbare dureaza o ora.


Portul nou din Ghent, situat undeva in nordul orasului este al treilea mare port al Belgiei. Are acces la Canalul Terneuzen, care se intinde pana la portul olandez Terneuzen in vestul Scheldei. Casele din port nu mai sunt acum hale pentru depozitarea marfurilor, ci adapostesc show room-urile marilor companii, precum Volvo Trucks, Honda, Sidmar.

Este de asemenea, orasul cu cele mai multe flori din Belgia. De aici pleaca in intreaga lume begoniile si azaleele cele mai frumoase. La fiecare 5 ani, florarii din oras atrag turistii cu un show floral. Turistii nu-si pot desprinde privirile de pe aranjamentele florale expuse, care ofera o combinatie de calm si improvizatie.

Ghent este un mare oras universitar, aici invata peste 100.000 studenti. De aceea, strazile sunt intesate de tineri, mai ales seara si centrul orasului e unul din locurile favorite pentru promenada. Daca ajungeti in oras inainte de apus, ramaneti acolo sa admirati fantezia de lumini si spoturi luminoase, creata de designerul Roland Jeol. Ghidul Michelin I-a acordat orasului pentru iluminarea fantastica cu mii de lampi trei stele.


In jurul inimii medievale a orasului, pietele sunt aglomerate, iar soarele ce straluceste ademeneste turistii la plimbare sau, dupa caz, la odihna in fata unei halbe de bere rece. Arhitectura impresionanta a secolelor 18 si 19 este cel mai bun décor pentru aceasta. Noi ne-am multumit cu o inghetata si am plecat mai departe…

BRUGGES

21 august 2008


Orasul medieval supranumit “Venetia Nordului”, dainuie de 2000 ani si e una din bijuteriile coroanei belgiene. Este capitala provinciei West Flandra din regiunea flamanda. Centrul istoric este patrimoniu UNESCO din anul 2000, si are o suprafata de 430 hectare si o populatie de aproximativ 20.000 persoane, o cincime din numarul total al locuitorilor orasului. Importanta deosebita pe care a avut-o orasul, dezvoltandu-se puternic in perioada medievala a fost determinata de existenta portului, in jurul caruia s-a creat apoi un puternic centru economic. Accesul la mare se face prin canalul natural Zwin, creat de o furtuna puternica in 1134. De atunci orasul a cunoscut o dezvoltare continua, devenind o piata de lana si imbracaminte.


A cunoscut inflorirea si decaderea, a fost atat centru economic si artistic in secolele 15 si 16, insa din secolul 17 a scazut in importanta si locul I l-a luat Anverul.


Dar s-au pastrat perfect canalele si sunt in continuare navigabile, canale care inconjoara intreg centrul istoric.


Am intrat pe una din cele 4 porti ale orasului si mediat ne-am gasit inconjurati de istorie.


In partea dreapta a portii, o moara de vant, sus pe un delusor se invarte lin. Din pacate, nu am gasit nicio poza a morii de vant, desi eram convinsa ca am. Stradutele sunt inguste, pietruite, iar cladirile sunt exact ca acum 1000 ani. Librarii si magazine de suveniruri, terase si mici cafenele se insira de-o parte si de alta, invitandu-ne, fiecare in parte, sa le trecem pragul.
Orasul e faimos pentru Biserica Doamnei Noastre (Onze Lieve Vrouwkerk)- al carei turn are 122 metri si e una din cele mai inalte cladiri din caramida. Aici se gaseste sculptura “Madona si copilul” a lui Michelangelo.
Ca in toate orasele din Belgia, Grote Markt e piata centrala.


Aici se aduna turistii sa asculte concertele stradale, sa se odihneasca la o cafea, sau sa manance, sa bea o bere ori un vin si sa faca cumparaturi, pentru ca magazinele sunt la tot pasul.


Nu ne-a fost greu sa o gasim, pentru ca, inca de la intrarea pe poarta orasului strazile converg spre centru, ca niste raze. Si in apropierea acesteia, se auzeau acorduri de muzica. Erau cativa tineri ce cantau si o mare de oameni care ii asculau asezati pe bancile din piata.


Noi am admirat frumusetea caselor din jurul canalelor, cu gradini pline cu flori, cu garduri vii pe malul apei si de jur-imprejurul caselor si cu cate o bancuta chiar aproape de apa, pentru odihna. Podurile inalte permit atat trecerea vaporaselor mici, a barcilor, insa si pentru trecatori ofera o privesliste de neuitat asupra bogatiei culorilor.



Mici bouticuri care vand ciocolata de toate felurile se gasesc peste tot.

Imagin din interiorul unei ciocolaterii

La plecare am avut parte de un spectacol inedit: un vaporas trebuia sa treaca pe canalul exterior, astfel incat podurile de intrare in cetate s-au ridicat unul dupa altul, pentru ca vaporasul sa isi poata continua drumul, timp in care circulatia in si dinpre centrul istoric s-a intrerupt, soferii asteptand linistiti sa se reia circulatia.





Totul a durat in jur de 5 minute, timp in care sirenele au semnalizat sonor ca podurile sunt deschise, iar masinile au asteptat la semafoare pana cand podurile au revenit in pozitia initiala.

ANVERS ABATIA

Intr-una din zilele petrecute in Anvers, am avut parte de o intamplare putin mai neobisnuita. Ne plimbam pe stradutele din jurul centrului istoric, cand am vazut mai multe persoane cu clipboarduri in mana, cautand ceva. Ne-am luat dupa micul grup de “cercetasi” si noi, curiosi sa vedem despre ce este vorba.



Nu mica ne-a fost mirarea cand s-au deschis niste porti mari si in fata ne-a aparut o veche abatie.


Era o curte larga, spatioasa, pavata cu piatra cubica, cu alei pe cele patru laturi, de-a lungul carora erau usile fostelor chilii, incadrate de ziduri inalte din caramida rosiatica.


Portile din lemn ale chiliilor, erau numerotate, si cu denumirea fiecarei incaperi pe cate o placuta gravata, lipita. Pareau niste usi ale unor mici castele, din povestile copilariei.



Una din ele era deschisa si am putut vedea ca in spatele usii de lemn se ascundea de fapt intrarea intr-o locuinta. Ramasese fatada, asa cum fusese odinioara, insa in spatele zidurilor din caramida, acum sunt case de locuit.



Dovada am avut-o imediat, cand, in apropierea micii bisericute din incinta, am dat de un parc plin cu verdeata, unde o doamna isi plimba catelul, iar langa intrarea in parc erau cateva masini parcate, probabil ale celor ce locuiau acum aici.
Imediat ce am iesit din curte, portile mari s-au inchis din nou, singure, inchizand in spatele lor un secret pe care noi nu l-am putut descoperi in totalitate. Cei cu ajutorul carora intrasem in curte, plecasera demult. Le-am multumit insa in gand pentru descoperirea facuta.

BRUXELLES, Belgia

16 August 2008

Bruxelles a devenit sinonim cu Uniunea Europeana, insa e si capitala Belgiei. De aceea e mereu aglomerat si plin de viata. Forta orasului sta in aceea ca diversitatea e caracteristica lui. Turistii din centrul istoric privesc inmarmuriti palatele din Grote Markt, unde acestea sunt dispuse pe cele patru laturi ale pietei, unul mai somptuos decat altul, unul mai frumos decat celalalt, in timp ce parlamentul european, in sediul somptuos, de sticla, (Berlaymont) aflat ceva mai departe, dezbate legile.



Trecutul se imbina cu viitorul armonios in Bruxelles. Limba e un subiect sensibil, fiind trei limbi oficiale in Belgia: franceza- in sudul tarii, in Wallonia, flamanda, vorbita in nord, in Flandra si germana, vorbita in apropiere de granita cu Germania. Aproape toti insa stiu si engleza, fara niciun fel de probleme.



Cu greu am gasit un loc de parcare. Se parea ca toata lumea s-a inghesuit in ace zi de sambata in oras. Am intrat intr-o parcare subterana, insa am fost intorsi cand ajunsesem jos de un paznic care ne-a comunicat cu parere de rau ca nu mai sunt locuri. Dupa cateva minute bune de cautari pe stradutele in panta din apropierea centrului, am gasit un loc de parcare si am pornit sa exploram orasul.


Piata Mare, sau Grote Markt, asa cum e numita ea de flamanzi, e impresionanta datorita covorului de flori din centru, pe care l-am vazut imediat ce am fost aproape de piata. Nu stiam atunci, am aflat ulterior, dupa venirea in tara ca acest covor de flori urias este evenimentul annual al Pietei si ca dureaza cateva zile. Am fost norocosi sa ajungem in Bruxelles chiar in acele zile, norocosi ca am putut sa il admiram in toata splendoarea sa.

Un covor demn de decorul princiar din jur

Un covor urias, desfasurat pe toata suprafata pietei, cu o explozie de culori, de la verde crud la rosu aprins. De jur-imprejurul covorului e un spatiu pietonal ingust, delimitat prin garduri metalice, astfel incat turistii sa poata admira in voie florile si cladirile din jur. Procesiuni cu steagurile Belgiei, ale U.E., secondate de fanfare, arlechini si saltimbanci, pelerini si petrecareti pur si simplu trec prin piata, creind o atmosfera de sarbatoare.


Pe marginea pietii, terasele, cafenelele si restaurantele, aflate la parterul cladirilor intregesc imaginea. Magazinele de suveniruri isi ademenesc clientii cu cristale, ciocolata, carti postale si de calatorie, in timp ce in jur auzim atat franceza, cat si engleza, italiana, rusa si … chiar romana. E una din atractiile turistice de necontestat ale orasului, e firesc sa intalnim toate natiile posibile. Piata e in patrimoniul UNESCO inca din 1988.
Tot in piata e statuia Manneken Pis, emblema a orasului, creata de Jerome Duquesnoy in 1619, reprezentand un baietel dolofan urinand. Noi nu am vazut-o, am cautat-o din priviri, insa, cum piata era supraaglomerata, ne-am multumim sa admiram covorul de flori si sa urmarim procesiunile ce se derulau.



Casele de aici sunt in stil baroc, construite in secolul 16. In 1692 un bombardament francez a distrus totul, in afara de cladirea Primariei. Celelalte au fost terminate trei ani mai tarziu si au fatadele arse, iar in varf au statui de eroi si de sfinti.



Piata e una din cele mai somptuoase din Europa si chiar daca palatele erau incarcate cu dantelarii si ornamente, intregul ansamblu arhitectonic era fantastic, nimic nu deranja privirea, atmosfera de medieval se pastra aproape intacta, asta si datorita faptului ca masinile nu au acces in zona. Zona e exclusiv pietonala, de aici probabil vine si farmecul stradutelor ce inconjoara piata, pietruite, inguste.

Dominand piata, cladirea Primariei- Hotel de Ville are cu aproape 300 ani mai mult decat celelalte cladiri. In varful turnului central e o statuie a Arhanghelului Mihail, care striveste sub calcai diavolul. In balcoanele acesteia era plin de lume, care privea de sus manifestarile din piata.


Casa Regelui- Maison du Roi se afla vis-à-vis de primarie. Nu a locuit niciun rege aici, in ciuda numelui. Aici e Muzeul Municipal, ce cuprinde colectii de sculptura gotica, portelan, argintarie, dantelarie, tablouri (Brueghel).



Catedrala Sfintilor Mihail si Gudule a fost inceputa in 1226, este o combinatie de stiluri gotic si romanesc.


Ferestrele cu vitralii sunt atractiile principale.
Strazi inguste si pietruite radiaza din piata, convergand spre alte puncte de interes ale orasului: Palatul de Justitie, cladirea Bursei, Piata Regala.


In fata Bursei, un miting antirus ne-a adus aminte ca tancurile rusesti tocmai invadasera Georgia.

Desi inca nu se stinsesera acordurile muzicii fanfarei din Grote Markt si manifestatia progeorgiana era in plina desfasurare, am parasit orasul, indreptandu-ne spre Anvers.