GHENT, GANT Belgia

Din Brugges, am plecat spre Anvers prin Ghent, oras mic, un punctulet pe harta Belgiei, dar atat de frumos incat odata ajunsi aici, am regretat ca nu I-am alocat o zi intreaga.


E capitala provinciei Est Flandra. A fost fondat in jurul anului 650, cand s-au construit aici doua abatii: Sf. Petru si Sf. Bavo, in jurul carora s-a dezvoltat viata religioasa si cea economica.. A inflorit in secolele 11 si pana in secolul 13 a fost cel mai mare oras din Europa dupa Paris. Era mai mare decat Londra, Koln sau Moscova. Intre zidurile orasului locuiau peste 65.000 oameni, acum sunt 250.000.

A fost un centru important de productie si vanzare al hainelor in perioada medievala, deoarece terenul era propice pentru cresterea oilor si, implicit, prelucrarea lanii. In secolele 16, 17, orasul a fost devastat din cauza razboaielor religioase. La un moment dat a fost republica Calvina, insa armata spaniola a reinstaurat catolicismul. Acum coexista o multitudine de religii, dovada stau imensele catedrale si biserici din oras.

Am lasat masina destul de departe de centru (care e zona pietonala) si am parcurs pe jos vreo 2-3 km.

De la gara centrala Sint Pieters, construita in 1912, o imensa cladire, dantelata, ca, de altfel toate cladirile din oras, un pod- Sint Michielsbrug traverseaza Graslei.



Jos, o superba panorama a centrului vechi ne imbie de-o parte si de alta a raului e cate o promenada pietruita, sunt banci si terase.

Sunt aici cladiri cu valoare de monument cate sunt in toata Romania. Fosta posta e impunatoare, incat pare a fi un fost castel.

Biserica Sf. Nicolae, Belfry, Catedrala Bravo, castelul Gravensteen (singura fortareata medievala pastrata in Flandra)- toate acestea sunt fiecare in parte mici opere de arta.


Celelalte case par a fi desenate, fiecare e altfel, insa au ceva comun: farmecul caselor de papusi, asa cum mi le-am imaginat in copilarie. Arhitectura medievala a orasului e aproape intacta si e remarcabil cat de bine a fost pastrata si restaurata.

E o atmosfera de oras provincial ce se simte, plimbandu-ne pe malurile Graslei-ului. Vechiul port inca mai respira: de aici pleaca in curse vaporasele care fac turul orasului de pe apa. Costa 14 euro de persoana si o plimbare dureaza o ora.


Portul nou din Ghent, situat undeva in nordul orasului este al treilea mare port al Belgiei. Are acces la Canalul Terneuzen, care se intinde pana la portul olandez Terneuzen in vestul Scheldei. Casele din port nu mai sunt acum hale pentru depozitarea marfurilor, ci adapostesc show room-urile marilor companii, precum Volvo Trucks, Honda, Sidmar.

Este de asemenea, orasul cu cele mai multe flori din Belgia. De aici pleaca in intreaga lume begoniile si azaleele cele mai frumoase. La fiecare 5 ani, florarii din oras atrag turistii cu un show floral. Turistii nu-si pot desprinde privirile de pe aranjamentele florale expuse, care ofera o combinatie de calm si improvizatie.

Ghent este un mare oras universitar, aici invata peste 100.000 studenti. De aceea, strazile sunt intesate de tineri, mai ales seara si centrul orasului e unul din locurile favorite pentru promenada. Daca ajungeti in oras inainte de apus, ramaneti acolo sa admirati fantezia de lumini si spoturi luminoase, creata de designerul Roland Jeol. Ghidul Michelin I-a acordat orasului pentru iluminarea fantastica cu mii de lampi trei stele.


In jurul inimii medievale a orasului, pietele sunt aglomerate, iar soarele ce straluceste ademeneste turistii la plimbare sau, dupa caz, la odihna in fata unei halbe de bere rece. Arhitectura impresionanta a secolelor 18 si 19 este cel mai bun décor pentru aceasta. Noi ne-am multumit cu o inghetata si am plecat mai departe…

KARLOVY VARY, CEHIA

12-13 august 2008


Situat la doar 60 km de Praga, statiunea e vizitata de turistii atrasi de farmecul “bailor” de odinioara (Lazne), unde aristocratia, regii si printii, dar si intelectualitatea boema obisnuia sa isi petreaca zilele de vara. Este o statiune cocheta, situata de-a lungul raului Ohre, si avand in cealalta parte, culmile stancoase ale dealurilor.



Autostrada Praga _karlovy Vary

Orasul a fost fondat in anul 1349 in timpul domniei lui Carol al IV-lea, rege al Cehiei si imparat roman.
Legenda spune ca regele Carol s-a dus la vanatoare in padure, in zona deluroasa unde izvoarele termale ies la suprafata. In timpul vanatorii, unul din caini a cazut intr-un iaz- tocmai descoperise un izvor minunat cu apa termala. Atunci Carol a decis ca pe acel loc sa construiasca un oras. De-a lungul istoriei Carlsbad a fost vizitat si a ramas locul preferat de multe personalitati, statiune de odihna preferata a tarului rus Petru cel Mare, Johann Sebastian Bach,, imparateasa Austriei Maria Theresia, a lui Chopin, Goethe, Schiller, Beethoven, Paganini, Gogol, Johann Brahms, A. Tolstoi, Smetana, chiar si Marx. Freud a stat in 1915 la Carlsbad Plaza, asta aminteste trecatorilor placuta aflata la intrarea somptuoasa a hotelului, in fata caruia sunt parcate 2 limuzine.

Orasul e impartit in doua de autostrada ce duce dinspre Praga in Germania. In nord este orasul propriu-zis, in partea sudica este statiunea de odihna.
Un hotel de 4 stele, cu piscina termala costa aproximativ 100 euro/noapte/camera (2450-2600 coroane cehe)
Noi am gasit un hotel modest, Hotelul Baierische Hof, care e situat langa terenul de golf al statiunii si are tarife acceptabile, de 40 euro/noapte/camera, cu micul dejun inclus. Din splendoarea de altadata a ramas sala de la parter, acum restaurant, in care dantelariile de pe tavan si candelabrele din cristal de Boemia amintesc de balurile care probabil aveau loc aici. Fiindca am ajuns aici dupa-masa, am ramas doua nopti, sa vedem intreaga zona cat mai bine.
Cu autobuzele 1 sau 10 se ajunge de la hotel in centru, statia terminala este la Colonade, in dreptul bailor termale nr. III (Lazne III).
Un bilet de autobuz costa 12 coroane (jumatate de euro). Biletele de autobuz le-am cumparat de la un mic magazin alimentar aflat langa hotel. Noi n-am stiut unde sa coboram si ne-am oprit cu cateva statii mai devreme, la piata centrala a orasului.



Asa ca am inceputul turul propriu-zis al statiunii pe jos. Am coborat spre posta, unde ne-a intampinat Hotelul Termal, aproape identic cu Hotelul Roman din Herculane.





Hotelul Termal, replica a celui Roman din herculane. Care o fi fost intai?


Dintr-o data calatoream in timp, incercand sa distingem asemenarile si deosebirile dintre cele doua hoteluri. Ambele sunt situate pe malul unui rau, ambele sunt construite in aproximativ aceeasi perioada si acelasi stil “art deco”, doar ca acesta parea mai mare, avand in fata, pana la malul raului o promenada superba, cu gradini pline cu flori si banci, pe care sa se poata odihni turistii. Anual, aici are loc Festivalul de Film de la Karlovy Vary, care are loc in luna iulie. Vin in fiecare an personalitati din lumea cinematografiei mondiale. De altfel, hotelurile din statiune se mandresc ca au gazduit diversi actori sau personalitati din lumea culturala si isi atrag turistii, afisand, la intrare, pe langa meniu, poze cu acestia. (Michael Douglas, Morgan Freeman etc).




De aici, de-o parte si de alta a raului se insira casele in stil baroc, construite in perioade diferite, alternand cu hotelurile si pensiunile pline ochi. Am gasit chiar si o pensiune romaneasca. Arhitectura din Karlovy Vary este deosebita.




Cladirile originare dateaza din perioada Renasterii, majoritatea caselor sunt insa din “Epoca de Aur” a statiunii, in stil romantic si gotic. Cea mai veche constructie e Turnul Castelului, cladit pe structura conacului de vanatoare construit din ordinul imparatului Carol.
Ca sa ne putem bucura de panorama oferita de cladirile orasului, ne-am oprit la o terasa sa savuram o bere ceha: un Pilsner Urquel, o bere aramie, amaruie, gen Gambrinus.




In parcul din laterala Hotelului Ternal are loc un concert de dupa amiaza. In pavilioanele ce strabat parcul se aude muzica numai, pentru ca toata lumea, tacuta, asculta. E un “remember” al perioadei interbelice, sau probabil, asa am simtit noi.




Mai departe, ajungem la Colonade. Karlovy Vary e de neinchipuit fara Colonade. Acestea sunt aliniate in jurul izvorului Tepla. Aici sunt izvoarele termale, datorita carora e vestita statiunea.



Colonadele vazute din interior



Colonadele au fost construite cu scopul de a delimita un spatiu in care oamenii sa se poata plimba, sa bea apa din izvoare. In plus, ele ofera adapost in cazul in care vremea este defavorabila. Fiecare Colonada gazduieste un izvor termal. In total sunt 12 astfel de izvoare, unul din cele mai cunoscute fiind Voidlo (Izvorul fierbinte). Indreptul fiecarui izvor este o placa cu denumirea, temperatura, afectiunile pentru care e indicata apa.


Colonadele

Apa izvoraste din pamant, e captata de fantani, are o temperatura ce variaza intre 40 si 60 grade si se bea din canite cu un orificiu in toarta, specifice. Ca sa fim in ton, am cumparat si noi una, insa, sincer, gustul apei nu e din cel mai bun… e o apa calda, sulfuroasa, cu gust de oua clocite. Poate e buna in diverse afectiuni gastrice, insa pentru noi, mai indicata a fost berea.





Izvoarele termale sunt captate si intr-o cladire comerciala, unde, la parter, langa izvoare se poate sta pe bancile amenajate de-o parte si de alta, iar langa ele sunt magazine pentru suveniruri, de unde se pot cumpara canile care sunt de fapt emblema statiunii. Apa tasneste in mijlocul cladirii ca dintr-un gheizer si, bineinteles turistii fac poze, filmeaza si admira spectacolul.



Orasul nu e vizitat doar pentru frumusetea sa, ci si pentru efectul curativ al izvoarelor termale, utilizate pentru diverse afectiuni. Izvoarele sunt utilizate pentru tratarea tulburarilor sistemului digestiv, de metabolism (diabet, colesterol ridicat, probleme la sira spinarii etc). Baile, masajele, tratamentele termale, plimbarile prin imprejurimi, hidroterapia se numara printre cele mai importante tratamente asigurate in statiune.


prin parc



Restaurantul Sweik, aflat in centrul statiunii este un punct de atractie al tururilor facute de ghizii ce insotesc turistii, aceasta si pentru ca e unul din cele mai “piperate” ca si preturi. Aici, atractia e soldatul in marime naturala, asezat la o masa, in fata restaurantului, imbracat in stilul traditional al soldatilor prusaci, cu care se fotografiaza aproape toti turistii (n-am scapat nici noi), dupa care, ceva mai in spate e restaurantul, care te ademeneste cu mirosurile variate.



Soldatul si cu mine...

O salata cu branza costa 150 coroane, o bere e 60 coroane. Goethe a stat la cateva case de restaurantul Sweik, in perioada 1812-1816, iar casa e acum inclusa in circuitele turistice.
Statiunea se intinde spre munti, am urcat pana aproape de marginea padurii, pentru a putea admira panorama. In partea “alpina” a orasului sunt vile noi, hoteluri de lux, unele mai impunatoare decat altele.

Ceva mai departe, spre marginea dinspre est a statiunii, o bere costa 25 coroane, insa afluxul de turisti e aici scazut. La un bar retras, cu doar cateva mese inauntru, am baut o bere Budweiser.



Cautand baile din oras, am descoperit cladirea bailor 1, Lazne I, care, din pacate era intr-o avansata stare de deteriorare. Baile traditionale, existente pana la caderea comunismului sunt acum inchise si nu mai sunt folosite. Exceptia face doar Lazne III si Elisabeth Bad, dar unde se fac proceduri diverse, recomandate de medic, insa tratamentul e facut in camere gen salon de spital, baile se fac intr-o cada si sincer, nu am fost tentati sa experimentam acest gen de baie.



Elisabeth bath

Ne-am fi dorit sa ne balacim intr-o piscina mare, cu apa termala, asa cum se gaseste la Pamukkale, In Turcia, sau chiar la noi, la Herculane. Sunt frecventate spa-urile moderne, cu preturi de la 32 Euro/ora pentru o singura procedura, in camere special amenajate. Asa ca, desi speram sa putem face o baie in voie, ne-am resemnat la gandul ca la intoarcere vom face o oprire la Heviz, in Ungaria, sa ne implinim dorinta.
Intregul Karlovy Vary este un parc. Sunt parcuri multe, cu alei largi si banci pentru odihna peste tot.
Parcul estic al statiunii este foarte ingrijit, aleile sunt delimitate de randuri de flori colorate. Admirand peisajul, am iesit din oras si am ajuns langa vechea terasa de vara. Aici, pe timpurile nu foarte indepartate, cu 10-20 de ani in urma rulau filme si aveau loc spectacole. Inca mai era instalatia de iluminat, insa printre randurile de scaune crescuse iarba si abia se mai vedeau. Era intr-o stare de degradare, nemaifiind folosita de ani buni. Ne-a cuprins un sentiment de tristete, asemanator celui pe care l-am avut vazand starea bailor.




Spre seara, am preferat sa ne intoarcem pe jos la hotel. De altfel, explorarea pietonala a oraselor a devenit obligatorie pentru noi, asa ca astfel ne-am antrenat pentru zilele urmatoare.