BRUGGES

21 august 2008


Orasul medieval supranumit “Venetia Nordului”, dainuie de 2000 ani si e una din bijuteriile coroanei belgiene. Este capitala provinciei West Flandra din regiunea flamanda. Centrul istoric este patrimoniu UNESCO din anul 2000, si are o suprafata de 430 hectare si o populatie de aproximativ 20.000 persoane, o cincime din numarul total al locuitorilor orasului. Importanta deosebita pe care a avut-o orasul, dezvoltandu-se puternic in perioada medievala a fost determinata de existenta portului, in jurul caruia s-a creat apoi un puternic centru economic. Accesul la mare se face prin canalul natural Zwin, creat de o furtuna puternica in 1134. De atunci orasul a cunoscut o dezvoltare continua, devenind o piata de lana si imbracaminte.


A cunoscut inflorirea si decaderea, a fost atat centru economic si artistic in secolele 15 si 16, insa din secolul 17 a scazut in importanta si locul I l-a luat Anverul.


Dar s-au pastrat perfect canalele si sunt in continuare navigabile, canale care inconjoara intreg centrul istoric.


Am intrat pe una din cele 4 porti ale orasului si mediat ne-am gasit inconjurati de istorie.


In partea dreapta a portii, o moara de vant, sus pe un delusor se invarte lin. Din pacate, nu am gasit nicio poza a morii de vant, desi eram convinsa ca am. Stradutele sunt inguste, pietruite, iar cladirile sunt exact ca acum 1000 ani. Librarii si magazine de suveniruri, terase si mici cafenele se insira de-o parte si de alta, invitandu-ne, fiecare in parte, sa le trecem pragul.
Orasul e faimos pentru Biserica Doamnei Noastre (Onze Lieve Vrouwkerk)- al carei turn are 122 metri si e una din cele mai inalte cladiri din caramida. Aici se gaseste sculptura “Madona si copilul” a lui Michelangelo.
Ca in toate orasele din Belgia, Grote Markt e piata centrala.


Aici se aduna turistii sa asculte concertele stradale, sa se odihneasca la o cafea, sau sa manance, sa bea o bere ori un vin si sa faca cumparaturi, pentru ca magazinele sunt la tot pasul.


Nu ne-a fost greu sa o gasim, pentru ca, inca de la intrarea pe poarta orasului strazile converg spre centru, ca niste raze. Si in apropierea acesteia, se auzeau acorduri de muzica. Erau cativa tineri ce cantau si o mare de oameni care ii asculau asezati pe bancile din piata.


Noi am admirat frumusetea caselor din jurul canalelor, cu gradini pline cu flori, cu garduri vii pe malul apei si de jur-imprejurul caselor si cu cate o bancuta chiar aproape de apa, pentru odihna. Podurile inalte permit atat trecerea vaporaselor mici, a barcilor, insa si pentru trecatori ofera o privesliste de neuitat asupra bogatiei culorilor.



Mici bouticuri care vand ciocolata de toate felurile se gasesc peste tot.

Imagin din interiorul unei ciocolaterii

La plecare am avut parte de un spectacol inedit: un vaporas trebuia sa treaca pe canalul exterior, astfel incat podurile de intrare in cetate s-au ridicat unul dupa altul, pentru ca vaporasul sa isi poata continua drumul, timp in care circulatia in si dinpre centrul istoric s-a intrerupt, soferii asteptand linistiti sa se reia circulatia.





Totul a durat in jur de 5 minute, timp in care sirenele au semnalizat sonor ca podurile sunt deschise, iar masinile au asteptat la semafoare pana cand podurile au revenit in pozitia initiala.