Intr-una din zilele petrecute in Anvers, am avut parte de o intamplare putin mai neobisnuita. Ne plimbam pe stradutele din jurul centrului istoric, cand am vazut mai multe persoane cu clipboarduri in mana, cautand ceva. Ne-am luat dupa micul grup de “cercetasi” si noi, curiosi sa vedem despre ce este vorba.
Nu mica ne-a fost mirarea cand s-au deschis niste porti mari si in fata ne-a aparut o veche abatie.
Era o curte larga, spatioasa, pavata cu piatra cubica, cu alei pe cele patru laturi, de-a lungul carora erau usile fostelor chilii, incadrate de ziduri inalte din caramida rosiatica.
Portile din lemn ale chiliilor, erau numerotate, si cu denumirea fiecarei incaperi pe cate o placuta gravata, lipita. Pareau niste usi ale unor mici castele, din povestile copilariei.
Una din ele era deschisa si am putut vedea ca in spatele usii de lemn se ascundea de fapt intrarea intr-o locuinta. Ramasese fatada, asa cum fusese odinioara, insa in spatele zidurilor din caramida, acum sunt case de locuit.
Dovada am avut-o imediat, cand, in apropierea micii bisericute din incinta, am dat de un parc plin cu verdeata, unde o doamna isi plimba catelul, iar langa intrarea in parc erau cateva masini parcate, probabil ale celor ce locuiau acum aici.
Imediat ce am iesit din curte, portile mari s-au inchis din nou, singure, inchizand in spatele lor un secret pe care noi nu l-am putut descoperi in totalitate. Cei cu ajutorul carora intrasem in curte, plecasera demult. Le-am multumit insa in gand pentru descoperirea facuta.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu