Plaja de la Ezeretz atrage numai pe cei doritori de cateva clipe de relaxare, pe cei ce cauta cu adevarat linistea.
Aici nu sunt restaurante, cluburi ori terase, exista doar doua casute ale unor pescari, niste colibe, unde isi adapostesc mesele, cateva scaune si navoadele de pesuit.
Aici nu sunt manele, aici nu se aude decat marea, vantul si tipetele pasarilor aflate la cativa metri de plaja, acolo unde este rezervatia, formata dintr-un lant de lacuri.Satul este la 3 km departare, accesul se face destul de anevoios. Masinuta noastra a suferit serios de pe urma drumului denivelat, dar asta ne-a facut sederea mai placuta.
Sub umbrela, pe scaunele pliante, totul pare frumos....chiar si atunci cand afara sunt 29 grade...Am fost surprinsi sa auzim si romaneste in cele 2 zile petrecute pe plaja: o familie cu doi copii mici venise sa stea cateva ore pe plaja-au venit pe la pranz si au plecat spre seara, iar a doua zi, o pereche de tineri, cu o masina de Bucuresti au testat atat apa, cat si soarele... Din pacate, pentru ca de romani este vorba, acestia spun mai greu un "buna ziua", desi era evident ca, pe o plaja cu o masina si un cort, iar masina era cu numar de Romania, nu puteam fi bulgari...
Cortul l-am instalat direct pe plaja, la adapostul unui mic damb de pamant.
Si, fiindca noaptea de 5-6 iunie a fost luna noua, aceasta s-a oglindit in mare intreaga noapte, facand ca cerul sa fie rosietic, iar plaja sa para ireala.
Felinarul nostru gata de spart... monotonia!
Singuri pe plaja... si singuri in apa...pare ca nu e adevarat, in conditiile in care litoralul romanesc geme, turistii se calca pe maini si picioare, incercand sa ajunga la apa.... deh... pentru cei carora le place inghesuiala, litoralul romanesc e perfect. Pentru ceilalti, dornici sa savureze linistea naturii, exista destule locuri care se doresc explorate...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu