PRAGA, CEHIA

Luni, 11 august 2008
Praga e construita, ca si Roma pe 7 coline, ce coboara spre raul Vltava. E considerata, pe drept cuvant una din capitalele cele mai frumoase ale Europei. E denumita “Cetatea celor 100 turnuri”, “Cetatea de aur”. Este scena de poveste pentru arhitectura extravaganta si muzica caracteristica. Mozart si Smetana sunt doar doua din marile personalitati ale culturii muzicale care au cantat orasul. Atractiile sunt variate. De aceea e vizitata de foarte multi turisti. Din Bratislava la Praga sunt doar 300 km, pe care i-am facut intr-un timp relativ scurt, nu fara a constata ca autostrazile slovace sunt mult mai bune decat cele ale Cehiei.

Hotelul Ibis la care ne-am cazat, se afla in apropierea centrului istoric al orasului si dispune de o parcare spatioasa subterana. Cazarea costa 111 euro/noapte/camera, incluzand 10 euro parcarea. De la hotel sunt 3 km pana in centru, care pot fi acoperiti cu metroul (3 statii), sau pe jos, asa cum am preferat noi. N-am facut o alegere gresita, pentru ca in apropierea statiei de metrou, pe o straduta ingusta, Praga8-Karlin, se afla PIVOVARSKY KLUB, restaurant si “pivoteca”- asa cum se recomanda la intrare, un bar unde se serveste bere la halba, dar, de unde poti alege, ca alternativa din peste 200 sortimente bere din intreaga lume.

Am gasit aici chiar si berea noastra favorita, Shumensko, bulgareasca., dar am baut, bineinteles, una locala.
1 Euro= 24 coroane cehe.

Interior din Pivovarsky Club
O bere costa 33 coroane cehe si o cafea, 30. Clubul e aerist, in vitrina sunt recipienti de bere, inauntru sunt mese foarte inalte, cu scaune la fel, comode iar peretii sunt ticsiti, la fel ca si o biblioteca, cu sticle de bere. La subsolul clubului este un mini restaurant, unde se pot servi diverse specialitati culinare. Din acelasi lant face parte si PIVOVARSKY DUM, unde, pe langa sortimentul bogat de bere oferit, exista recipienti cu pereti din sticla, in care se poate vedea berea fermentand.
De aici, din Nove Mesto- Orasul Nou, pana in centrul orasului- Stare Mesto, pe jos am facut ceva mai mult de o jumatate de ora. Orasul nou are o varsta de peste 500 ani si este nou doar in comparatie cu Orasul Vechi.

Vedere din Piata Veche

Starometske Namesti (Piata Orasului Vechi) este spectaculoasa inca de departe, noi am urmat aleea Regala, pentru a ajunge in interiorul acesteia. Calea Regala este denumirea data strazii pe care mergeau regii medievali in drum spre incoronare, la Palatul Regal- Hrad. Ea traverseaza apoi Podul Carol si urca spre Castel. Piata centrala este centrul comercial al orasului vechi, superb din punct de vedere arhitectural, un loc in care istoria poate fi citita de pe fatadele cladirilor ca o carte deschisa.

O imagine desprinsa parca din alte timpuri....

Monumentul din centrul ei il reprezinta pe Jan Hus, preotul reformator al bisericii cehe. Deasupra centrului se ridica turnurile gemene ale Bisericii Fecioarei Maria peste Tyn (Kostel Panny Marie pred Tynem), ale turnului cu orologiu astronomic din Staromestska Radnice (Primaria Orasului Vechi), spre care converg turistii la fiecare ora cand mecanismul ceasului din secolul XV activeaza o mica procesiune de 12 figurine. Prazsky Orioj, ceasul astronomic medieval da ora exacta inca de la 1410. Mesterul Hanus a reconstruit masinaria 80 ani mai tarziu.
Tot aici este casa memoriala Franz Kafka, muzeul expunand fotografii, carti si diverse obiecte ale scriitorului. Din pacate, la ora la care am ajuns noi, seara era inchis, dar afara, in piateta centrala inca mai erau turisti. O fantana arteziana simpatica in mijlocul pietei era singurul zgomot.

Podul Carol, plin cu statui ofera cea mai buna panorama asupra orasului. A fost construit de Petr Parler, la comanda lui Carol al IV-lea, imparat al Imperiului Roman. De pe pod se vad toate turnurile orasului (se spune ca sunt peste 100). Din mijlocul podului, se poate admira panorama orasului, si, in plus, din cand in cand pe sub el trec vapoarele de pasageri pe raul Vltava, oferind celor neavizati posibilitatea observarii deschiderii si inchiderii ecluzelor pentru trecerea pe sub pod. Spectacolul e impresionant.

Orasul vazut de pe pod
Tot aici e locul de intalnire al artistilor ambulanti, care profita ca e o zona turistica circulata si canta, ori picteaza, etalandu-si astfel talentele, in speranta ca vor mai castiga astfel un banut.

Imagine de sus, de la Castel
Orasul e dominat de Castel- Hrad, care, datorita pozitiei sale, poate fi vazut din aproape orice parte a orasului. Iar seara, ofera un spectacol de lumini, care se oglindesc in Vltava. Am urcat la castel pe niste trepte “imperiale”, largi, impunatoare, iar privelistea pe care ne-a oferit-o orasul, ramas undeva, dedesubt a fost fantastica.

Praga vazuta de sus, de la Castel

Tot aici, in orasul vechi, impatimitii shoppingului isi pot satisface orice gust, incepand cu binecunoscutele cristale Swarovsky si posetele Vuitton, insa exista si magazine cu produse pentru orice buzunar.

Piata centrala este punctul de plecare pentru diverse excursii de la cateva ore pana la o zi, asa cum am gasit in cateva pliante pe care le-am luat de la hotel: turul castelului – pentru 400 coroane, ce dureaza 2 ore, vizita in cartierul evreiesc, pentru 400 coroane (tot 2 ore), o excursie la Fabrica de bere Staropramen- 600 coroane, fabrica ce a fost construita in 1118, dar se pot face diverse tururi cu cateva coroane: cu tramvaiul sau cu o bicicleta inchiriata, care ofera placerea descoperirii de catre fiecare a unui colt nestiut al orasului sau pur si simplu, pe jos, asa cum am preferat noi.
Ora 10 seara ne-a prins in Starometske Namesti, unde era atat de multa lume, incat pentru cateva clipe nu am stiut daca e vreun miting sau s-a intamplat ceva. Din fericire, toata lumea astepta sa apara figurinele ceasului astrologic. Au fost intampinate cu aplauze, iar bliturile aparatelor de fotografiat au brazdat intunericul, creind un spectacol de lumini.

Dupa ce adevaratul spectacol al figurinelor a luat sfarsit, linistea s-a astenut din nou, desi, acum toti incercau sa admire intreaga piata, care abia acum se descoperea, luminata feeric cu proiectoare, cu terase care imbiau trecatorii sa poposeasca la o cafea sau o bere sau, pur si simplu, sa se opreasca pe una din banci si sa respire aerul medieval.

BRATISLAVA, SLOVACIA

Duminica, 10 august 2008

Bratislava, capitala Slovaciei. Prima oprire din periplul nostru in Europa.
Plecasem de acasa sambata, insa seara ne-a prin la Arad, asa ca am innoptat la o pensiune si duminica dimineata am pornit spre Bratislava.
La fosta granita intre Ungaria si Slovacia am platit vigneta pentru Slovacia si Cehia (18 euro pentru amandoua, 9 euro fiecare). Vanzatorul ne-a informat cu zambetul pe buze, mandru ca, macar la ghiseu fostele componente ale ex Cehoslvaciei sunt impreuna.

Ajungem in scurt timp in Bratislava. Orasul situat pe ambele parti ale Dunarii, cu o populatie de aproape o jumatate de milion de locuitori, influentat mult de culturile natiilor ce s-au asezat aici. De aceea, fiecare popor I-a dat o alta denumire: Pressburg, numele sub care e cunoscut si azi orasul in Germania, ungurii I-au zis Pozsony, cehii- Prespurk, latinii- Posonium.

Aici am descoperit conceptul de autostrada suspendata, cand, in cautarea unui hotel, ne-am trezit pe o autostrada deasupra orasului, traversandu-l practic dinspre vest spre est. Hotelul pe care l-am gasit, Jurki se afla chiar la baza unei iesiri din autostrada, in partea de est a orasului.

Cum cele mai multe cladiri istorice ale orasului sunt concentrate in “Orasul Vechi” (Stara Mesto), de la hotel autobuzele 66 si 98 merg spre acesta. Intrucat era o zi de vara frumoasa, am decis ca e mult mai placuta o plimbare pe jos, chiar daca GPS-ul indica aproximativ 9Km pana in centru.

Am inceput plimbarea cu o prima oprire la o terasa superba cu fantana arteziana, plina de verdeata , cu mobilier de ratan impletit si fotolii moi imbracate in piele.
Berea rece si foarte buna (Cerna Hora – Muntele Negru) a costat putin peste un euro.


Desi era duminica dupa-masa, erau foarte putine persoane in localuri, pe strazi sau prin parcuri. Apropierea de Austria si mai ales de Viena se face simtita in spirit. Terasele erau goale, am oprit la o bere la una care ne imbia cu fotoliile sub un umbrar. 1 euro e aproximativ 30 coroane slovace, o bere la terasa e 35 coroane, iar o pizza e in jur de 115-120 coroane (4 euro). Preturile la restaurante sunt doar cu 10 – 20% mai mari decat cele de la supermarket (am fost doar la Bila, sa ne luam cateva beri de drum a doua zi si ceva alimente).

Cladirea televiziunii slovace, apoi cea a radioului, ca o piramida rasturnata ne-au anuntat ca ne apropiem de centru. Cladirea radioului este emblematica pentru capitala Slovaciei. Din piata mare, tramvaiele urca spre Castel, una din constructiile monumentale ale orasului, construit pe un platou la 85 metri deasupra Dunarii. Si tot din piata centrala se coboara in vechiul centru istoric.
Am coborat la propriu. Centrul este sub nivelul pietei orasului, aici pastrandu-se Poarta Mihail, singura fortificatie ramasa din perioada medievala . Un complex de cladiri ridicate in secolele 14-15 alcatuiesc acum Muzeul Orasului, iar cladirea Bibliotecii Universitatii, ridicata in 1756 a fost folosita de parlamentul ungar la inceputul anilor 1800.

Centrul istoric al orasului e dominat de stilul baroc. Aici sunt palatele Grassalkovich- acum resedinta presedintelui slovac, palatul arhiepiscopal, acum sediul guvernului si Palatul Primate, unde e sediul primariei azi. Tot aici sunt catedralele Sf Martin, din secolele 13-16, aflata in Piata centrala, biserica franciscana, cea mai veche cladire religioasa din oras, iar biserica Sf. Elisabeta, cunoscuta si ca Biserica Albastra e construita in stil art-nouveau. Cel mai mare parc - Horsky Park este tot in perimetrul orasului vechi.

In orasul vechi, totul e …. vechi. Chiar si mobilierul teraselor de aici e cioplit in lemn, astfel incat sa se incadreze perfect in peisaj. Turistii s-au adunat aici, stradutele inguste fiind aglomerate incontinuu. Preturile insa la tersele din centru istoric sunt duble fata de localurile similare din partea moderna. E normal aici clientii abunda in comparatie cu centrul nou unde slovacii nu se prea ingesuie prin baruri.

La lumina felinarelor, umbrele cad pe cladiri, amintind de vremurile in care cetatea isi traia clipele de glorie. Turistii incearca sa fure cat mai mult din farmecul orasului si, desi e tarziu, sunt veseli si plini de viata. Chiar si ei mai in varsta se simte ca sunt molipsiti de veselia din jur.
Seara tarziu incantati de ceea ce vazusem dar rupti de oboseala, (aveam peste 10 Km parcursi pe jos), luam un taxi spre hotel. Primul iesit in cale. Nu mai avem chef nici de negociere, a cerut 10 Euro si i-am dat 10 euro.

AMSTERDAM

August 2008. Canale, Anna Frank, felinare rosii, Rembrand…acestea sunt brandurile incontestabile ale Amsterdamului. Poate nu in aceasta ordine, insa acestea sunt primele cuvinte care pot sa descrie orasul.

Amsterdamul este orasul canalelor. Acestea deseneaza un fel de panza de paianjen pe harta. La baza acesteia este Central Station- Gara Centrala. Pe canale circula agale vaporase cu turisti. Insa cei mai multi prefera o plimbare la DAM, unde piata centrala e intesata. DAM-ul e cea mai faimoasa piata din intreaga Olanda, centrul oficial. Satul de pescari ce s-a transformat mai tarziu in Amsteldamme a fost construit incepand de aici pe la 1270. In piata se intalnesc hipiotii si travestitii din intreaga Europa inca din anii 60. Dam-ul a dat de fapt numele orasului, pentru ca initial Dam-ul a fost construit ca un zid de aparare, un fel de dig pentru stavilirea apelor Amstelului. Ulterior, Amstelul a devenit coloana vertebrala pe acre s-a dezvoltat Amsterdamul. In Dam pescarii obisnuiau odinioara sa isi vanda marfa, acum au loc ceremoniile oficiale, paradele, au loc evenimentele cel mai importante din viata metropolei si, totodata e locul preferat al turistilor datorita deschiderii. Este foarte aglomerata, intesata de magazine, este un loc predilect pentru spectacole in aer liber. Damul este punctul de plecare traditional al tuturor tururilor de oras, din piata radiaza strazile care duc spre cele mai importante atractii turistice, administrative si economice.

Monumentul national este situat in prelungirea pietei Dam si este un obelisc alb, in mijlocul pietei, construit dupa cel de al doilea razboi mondial pentru a comemora victimele. Unsprezece urne contin pamant din cele 11 regiuni ale Olandei, iar cea de a douasprezecea contine pamant din fosta colonie Indiile Olandeze de Est, acum Indonezia. A devenit un simbol al intregii tari. In seara de 4 mai, sarbatoarea Olandei, la ora 8, intreaga tara comemoreaza eroii prin 2 minute de liniste absoluta.
In fata monumentului se afla palatul regal- Koninklijk Paleis, o constructie masiva in stil clasicdeschis publicului din iunie pana in septembrie E construit intre anii 1648-1655. Se sprijina pe 13.659 piloni scufundati in solul mlastinos. . Noi I-am admirat fatada. Cu sculpturile impozante de pe fronton, care sunt o reprezentare alegorica a orasului, inconjurat de Neptun si de fiinte mitologice ale marii. Acum nu e folosit ca resedinta regala, aici au loc primirile si ceremoniile oficiale.
In laterala palatului regal se afla Nieuwe Kerk- Biserica Noua, ce ocupa un colt intreg al Dam-ului. Constructia acestei biserici a inceput in jurul anilor 1400, distrusa de un incendiu in 1645. Azi e de fapt o extensia a Dam-ului, aici au loc expozitii si dezbateri, conferinte si prelegeri. Un colt e ocupat de o cafenea, care se extinde in piata.
Alte cladiri din piata: De Waag-Casa de Evaluare, datand din 1488, construita ca poarta a orasului, folosita apoi de breslele mestesugaresti, Museum Amstelkring, in fapt o biserica catolica cu altar baroc, folosita intre 1661-1888 desi ritul catolic fusese scos in afara legii de la 1578, Muzeul Maritim al Olandei, un fost depozit naval, transformat acum in muzeu.
Tot in piata e si Muzeul Madame Tussaud al figurilor de ceara. Atractia pentru aceste statuete parea a fi mare, pentru ca sirul celor doritori sa le priveasca se intindea de-a lungul cladirii. Nu am intrat, am preferat sa admiram privelistea celor doua strazi principale ce pleaca din Dam: Raadhuissstraad- Strada Primariei si Rovin. Din pacate, strada cu felinarele rosii am ratat-o, fiindca am plecat spre Rotterdam. Abia seara am realizat cat de aproape eram, la doar o strada distanta. Ramane pe alta data, cand nu vom mai fi contra-cronometru.