Cateva imagini surprinse prin orasul V eliko Turnovo, o invitatie pentru cei dornici de frumos.
Stradutele sunt inguste, astfel incat mersul pe jos devine obligatoriu, mai ales ca intreg oraselul- cel putin in zona veche, a centrului istoric ofera o panorama superba a raului Yantra, pe de o parte, si a caselor, pe de alta.
Alte izvoare apar in perioada lui Sigmund Bathory din 10 ianuarie 1595. Este mentionat si de episcopul catolic din Sofia Petar Balishic ce a vizitat Veliko Turnovo in 1640. El scrie ca sus in munti este o asezare de unde se poate vedea intregul oras Veliko Turnovo cu aproape 1000 case, locuit de boieri, impreuna cu taranii pe care ii au pe mosii.
Casele si cele 5 biserici construite in acea perioada sunt dovada a prosperitatii lor economice. In anii 1792, 1798, 1810 invaziile kurjali au distrus satul, I-au dat foc, apoi holera a determinat ca populatia sa paraseasca locurile si sa se mute in Valahia si Rusia. Dupa 1810, aici s-au stabilit bulgarii din Elena si Triavna. Acestia insa nu au mai putut egala prosperitatea din perioada secolelor anterioare.
Casele din Arbanassi sunt construite in intregime din piatra, aratand ca niste mici fortarete. Sunt similare cu cele din Veliko Turnovo, insa mai impunatoare, fiind case de boieri instariti.
Pentru protectia intrusilor acestea au ziduri inalte, construite de asemenea din piatra, cu firide pentru paznicii de noapte. Ferestrele sunt mici si cu zabrele din fier. Acestea sunt casele reprezentative pentru asezarea din munti, renumita acum, punct de atractie in itinerariile turistilor.
Casele de azi sunt construite in acelasi stil. Fiecare casa e inconjurata de ziduri inalte, fiecare are gradini amenajate atat pentru confortul estetic, cat si gastronomic.
In curtile caselor de odinioara sunt terase, oaze de liniste, unde turistii se pot relaxa si lua masa. Printre mese, la complexul Izvora curge un paraias, care se varsa intr-o minipiscina, peste care trece un podet. Miniaturale, desigut, insa cu mult bun gust.
Insa imaginile vorbesc mai mult decat cuvintele, asadar va invit la o plimbare virtuala.
Sunt numai 200 km din Bucuresti, asa ca oricand Arbanassi are portile deschise pentru oricine doreste sa il viziteze.
Un apus de soare perfect, pe o plaja la fel de perfecta, plaja noastra draga de la Ezeretz...
O mare a noastra, o plaja a noastra, medicamentul perfect pentru linistirea sufletului. Am indragit bucatica aceasta de rai, aceasta plaja de la Ezeretz pentru ca ne ofera linistea dupa care tanjim atat de mult. Totul este aici doar zgomot de valuri care se sparg la tarm, unduitoare ape care soptesc mereu o noua poveste...
Iar atunci cand pe plaja fiind, soarele se ridica din mare, iar pescarusii anunta o noua dimineata, abia atunci poti spune ce e fericirea...
Acesta e rasaritul de soare la Ezeretz. Aceasta e plaja. Iar noi, cei ce petrecem din cand in cand acolo clipe minunate suntem recunoscatori ca exista asemenea locuri.
Parcul central al orasului este o oaza de liniste. Bancile sunt asezate din loc in loc, de-a lungul aleilor, iar linistea e sparta cateodata de glasurile vesele de copiii ce alearga fara grija.
O plimbare prin oras...
Si o cafea dupa intreaga expeditie, binevenita, in parcul preferat...
Aici nu sunt restaurante, cluburi ori terase, exista doar doua casute ale unor pescari, niste colibe, unde isi adapostesc mesele, cateva scaune si navoadele de pesuit.
Aici nu sunt manele, aici nu se aude decat marea, vantul si tipetele pasarilor aflate la cativa metri de plaja, acolo unde este rezervatia, formata dintr-un lant de lacuri.
Sub umbrela, pe scaunele pliante, totul pare frumos....chiar si atunci cand afara sunt 29 grade...
Si, fiindca noaptea de 5-6 iunie a fost luna noua, aceasta s-a oglindit in mare intreaga noapte, facand ca cerul sa fie rosietic, iar plaja sa para ireala.
Felinarul nostru gata de spart... monotonia!
Singuri pe plaja... si singuri in apa...pare ca nu e adevarat, in conditiile in care litoralul romanesc geme, turistii se calca pe maini si picioare, incercand sa ajunga la apa.... deh... pentru cei carora le place inghesuiala, litoralul romanesc e perfect. Pentru ceilalti, dornici sa savureze linistea naturii, exista destule locuri care se doresc explorate...
O plaja pentru doi... Nu e o gluma, este realitate.
Intre cele doua- o plaja cat cuprind ochii. Linistita, asa cum ne-am dorit. Aici, marea e singura care se aude din toate partile, pentru ca turistii vin aici pentru relaxare, pentru a petrece cu adevarat zile de odihna.
Am descoperit plaja de la Ezeretz anul trecut, cand dupa o noapte petrecuta intr-un camping de la Shabla, am hotarat ca nu ne place si am pornit sa exploram tarmul vecinilor de la malul aceleiasi mari... dar care parca in partea lor e altfel. Asa am gasit satul Ezeretz, cu 148 locuitori (conform recensamantului din 2007), de unde, pe un drum de tara, cu hartoape si cu grau intr-o partea si Dumnezeu sie-ce, in alta, lung de vreo 3 km am ajuns la malul marii. Care, ca sa ni se taie rasuflarea complet a aparut la marginea unei liziere de padure, undeva jos, la picioarele noastre....
In prima noapte am innoptat in padure, pentru ca acolo erau corturile. Mare ne-a fost mirarea cand la 10 seara, ca la un semn, toti vecinii nostri de campat au oprit muzica, au vorbit incet, pentru ca cei ce doreau sa se odihneasca sa o poata face nestingheriti...
Un rasarit de luna...
Postări
Comentarii
