duminică, 14 noiembrie 2010

ROBINSON SUNSET HOUSE Lagadin Macedonia


Cand am facut rezerervarea pe net la “Robinson Sunset House”, am fost atrasi de peisajul din fotografiile postate pe cele doua site-uri

http://www.hostelbookers.com/hotels/macedonia/ohrid/51071/

http://www.hostelworld.com/hosteldetails.php/Robinson-Sunset-House/Ohrid/40944

Am citit ca sunt aproape de lac, la 200 metri, in padure. Realitatea a intrecut asteptarile. Vila e solitara, sus, pe deal, in padure. A fost ceva mai dificil pana am descoperit drumul care urca la ea. Imedit dupa ce se iese din Lagadin, venind dinspre Ohrid se face un drum la stanga, ce urca pana in curtea vilei. Din curtea pensiunii, se coboara spre lac pe un drum in zig-zag, printre Pensiunea RUBAN si o vila privata.

Acestea sunt scarile pe care urcam spre vila.

Vila are 5 camere de inchiriat, plus camera noastra- a sasea.

Proprietarii locuiesc si ei tot aici. Vila are alura unei cabane de munte, a fost construita de Andon Misevski si sotia lui, Tatiana (Tania).

Terasa unde se poate lua masa e superba, construita in patru nivele, la fiecare din ele sunt mese, astfel incat fiecare locatar sa poata sta la masa nestingherit de nimeni. In fata camerelor sunt masute si scaune, si ceva mai jos, in curte, un bazin pentru copii .

Un iepure si doua testoase (din care una adusa de noi de pe drum- ca uite-asa suntem acum si salvatori de testoase!) sunt locatarii gradinii.

Seara admiram apusul, nu degeaba vila avea aceasta denumire, si soarele se ducea la … albanezi, de partea cealalta a lacului. Si de fiecare data, la asfintit era altfel, de fiecare data priveam ca si cand ar fi fost pentru prima data lacul cu reflexele pe care le facea apa in asfintit. Lacul se colora, apa devenea din portocalie-rosietica, apoi trecea discret spre galben stins, pe masura ce soarele apunea in spatele muntilor Albaniei

Cum am ajuns, am fost intampinati de Andon si Mihail, baiatul lui cu cate un paharel de rachiu.

Ne-a placut amabilitatea lor, ca si bucuria ca i-am gasit fara sa fi fost nevoie sa ii sunam (asa cum fac majoritatea celorlalti).

Am fost singurii romani, ceilalti locatari ai vilei au fost polonezi si macedoneeni. Dar am reusit sa ne intelegem unii cu altii in engleza, astfel incat, spre sfarsitul sejurului sa fim ca o mare familie.

Andon si Tatiana- proprietarii vilei ne-au ramas prieteni.