GHENT, GANT Belgia

Din Brugges, am plecat spre Anvers prin Ghent, oras mic, un punctulet pe harta Belgiei, dar atat de frumos incat odata ajunsi aici, am regretat ca nu I-am alocat o zi intreaga.


E capitala provinciei Est Flandra. A fost fondat in jurul anului 650, cand s-au construit aici doua abatii: Sf. Petru si Sf. Bavo, in jurul carora s-a dezvoltat viata religioasa si cea economica.. A inflorit in secolele 11 si pana in secolul 13 a fost cel mai mare oras din Europa dupa Paris. Era mai mare decat Londra, Koln sau Moscova. Intre zidurile orasului locuiau peste 65.000 oameni, acum sunt 250.000.

A fost un centru important de productie si vanzare al hainelor in perioada medievala, deoarece terenul era propice pentru cresterea oilor si, implicit, prelucrarea lanii. In secolele 16, 17, orasul a fost devastat din cauza razboaielor religioase. La un moment dat a fost republica Calvina, insa armata spaniola a reinstaurat catolicismul. Acum coexista o multitudine de religii, dovada stau imensele catedrale si biserici din oras.

Am lasat masina destul de departe de centru (care e zona pietonala) si am parcurs pe jos vreo 2-3 km.

De la gara centrala Sint Pieters, construita in 1912, o imensa cladire, dantelata, ca, de altfel toate cladirile din oras, un pod- Sint Michielsbrug traverseaza Graslei.



Jos, o superba panorama a centrului vechi ne imbie de-o parte si de alta a raului e cate o promenada pietruita, sunt banci si terase.

Sunt aici cladiri cu valoare de monument cate sunt in toata Romania. Fosta posta e impunatoare, incat pare a fi un fost castel.

Biserica Sf. Nicolae, Belfry, Catedrala Bravo, castelul Gravensteen (singura fortareata medievala pastrata in Flandra)- toate acestea sunt fiecare in parte mici opere de arta.


Celelalte case par a fi desenate, fiecare e altfel, insa au ceva comun: farmecul caselor de papusi, asa cum mi le-am imaginat in copilarie. Arhitectura medievala a orasului e aproape intacta si e remarcabil cat de bine a fost pastrata si restaurata.

E o atmosfera de oras provincial ce se simte, plimbandu-ne pe malurile Graslei-ului. Vechiul port inca mai respira: de aici pleaca in curse vaporasele care fac turul orasului de pe apa. Costa 14 euro de persoana si o plimbare dureaza o ora.


Portul nou din Ghent, situat undeva in nordul orasului este al treilea mare port al Belgiei. Are acces la Canalul Terneuzen, care se intinde pana la portul olandez Terneuzen in vestul Scheldei. Casele din port nu mai sunt acum hale pentru depozitarea marfurilor, ci adapostesc show room-urile marilor companii, precum Volvo Trucks, Honda, Sidmar.

Este de asemenea, orasul cu cele mai multe flori din Belgia. De aici pleaca in intreaga lume begoniile si azaleele cele mai frumoase. La fiecare 5 ani, florarii din oras atrag turistii cu un show floral. Turistii nu-si pot desprinde privirile de pe aranjamentele florale expuse, care ofera o combinatie de calm si improvizatie.

Ghent este un mare oras universitar, aici invata peste 100.000 studenti. De aceea, strazile sunt intesate de tineri, mai ales seara si centrul orasului e unul din locurile favorite pentru promenada. Daca ajungeti in oras inainte de apus, ramaneti acolo sa admirati fantezia de lumini si spoturi luminoase, creata de designerul Roland Jeol. Ghidul Michelin I-a acordat orasului pentru iluminarea fantastica cu mii de lampi trei stele.


In jurul inimii medievale a orasului, pietele sunt aglomerate, iar soarele ce straluceste ademeneste turistii la plimbare sau, dupa caz, la odihna in fata unei halbe de bere rece. Arhitectura impresionanta a secolelor 18 si 19 este cel mai bun décor pentru aceasta. Noi ne-am multumit cu o inghetata si am plecat mai departe…

BRUGGES

21 august 2008


Orasul medieval supranumit “Venetia Nordului”, dainuie de 2000 ani si e una din bijuteriile coroanei belgiene. Este capitala provinciei West Flandra din regiunea flamanda. Centrul istoric este patrimoniu UNESCO din anul 2000, si are o suprafata de 430 hectare si o populatie de aproximativ 20.000 persoane, o cincime din numarul total al locuitorilor orasului. Importanta deosebita pe care a avut-o orasul, dezvoltandu-se puternic in perioada medievala a fost determinata de existenta portului, in jurul caruia s-a creat apoi un puternic centru economic. Accesul la mare se face prin canalul natural Zwin, creat de o furtuna puternica in 1134. De atunci orasul a cunoscut o dezvoltare continua, devenind o piata de lana si imbracaminte.


A cunoscut inflorirea si decaderea, a fost atat centru economic si artistic in secolele 15 si 16, insa din secolul 17 a scazut in importanta si locul I l-a luat Anverul.


Dar s-au pastrat perfect canalele si sunt in continuare navigabile, canale care inconjoara intreg centrul istoric.


Am intrat pe una din cele 4 porti ale orasului si mediat ne-am gasit inconjurati de istorie.


In partea dreapta a portii, o moara de vant, sus pe un delusor se invarte lin. Din pacate, nu am gasit nicio poza a morii de vant, desi eram convinsa ca am. Stradutele sunt inguste, pietruite, iar cladirile sunt exact ca acum 1000 ani. Librarii si magazine de suveniruri, terase si mici cafenele se insira de-o parte si de alta, invitandu-ne, fiecare in parte, sa le trecem pragul.
Orasul e faimos pentru Biserica Doamnei Noastre (Onze Lieve Vrouwkerk)- al carei turn are 122 metri si e una din cele mai inalte cladiri din caramida. Aici se gaseste sculptura “Madona si copilul” a lui Michelangelo.
Ca in toate orasele din Belgia, Grote Markt e piata centrala.


Aici se aduna turistii sa asculte concertele stradale, sa se odihneasca la o cafea, sau sa manance, sa bea o bere ori un vin si sa faca cumparaturi, pentru ca magazinele sunt la tot pasul.


Nu ne-a fost greu sa o gasim, pentru ca, inca de la intrarea pe poarta orasului strazile converg spre centru, ca niste raze. Si in apropierea acesteia, se auzeau acorduri de muzica. Erau cativa tineri ce cantau si o mare de oameni care ii asculau asezati pe bancile din piata.


Noi am admirat frumusetea caselor din jurul canalelor, cu gradini pline cu flori, cu garduri vii pe malul apei si de jur-imprejurul caselor si cu cate o bancuta chiar aproape de apa, pentru odihna. Podurile inalte permit atat trecerea vaporaselor mici, a barcilor, insa si pentru trecatori ofera o privesliste de neuitat asupra bogatiei culorilor.



Mici bouticuri care vand ciocolata de toate felurile se gasesc peste tot.

Imagin din interiorul unei ciocolaterii

La plecare am avut parte de un spectacol inedit: un vaporas trebuia sa treaca pe canalul exterior, astfel incat podurile de intrare in cetate s-au ridicat unul dupa altul, pentru ca vaporasul sa isi poata continua drumul, timp in care circulatia in si dinpre centrul istoric s-a intrerupt, soferii asteptand linistiti sa se reia circulatia.





Totul a durat in jur de 5 minute, timp in care sirenele au semnalizat sonor ca podurile sunt deschise, iar masinile au asteptat la semafoare pana cand podurile au revenit in pozitia initiala.

ANVERS ABATIA

Intr-una din zilele petrecute in Anvers, am avut parte de o intamplare putin mai neobisnuita. Ne plimbam pe stradutele din jurul centrului istoric, cand am vazut mai multe persoane cu clipboarduri in mana, cautand ceva. Ne-am luat dupa micul grup de “cercetasi” si noi, curiosi sa vedem despre ce este vorba.



Nu mica ne-a fost mirarea cand s-au deschis niste porti mari si in fata ne-a aparut o veche abatie.


Era o curte larga, spatioasa, pavata cu piatra cubica, cu alei pe cele patru laturi, de-a lungul carora erau usile fostelor chilii, incadrate de ziduri inalte din caramida rosiatica.


Portile din lemn ale chiliilor, erau numerotate, si cu denumirea fiecarei incaperi pe cate o placuta gravata, lipita. Pareau niste usi ale unor mici castele, din povestile copilariei.



Una din ele era deschisa si am putut vedea ca in spatele usii de lemn se ascundea de fapt intrarea intr-o locuinta. Ramasese fatada, asa cum fusese odinioara, insa in spatele zidurilor din caramida, acum sunt case de locuit.



Dovada am avut-o imediat, cand, in apropierea micii bisericute din incinta, am dat de un parc plin cu verdeata, unde o doamna isi plimba catelul, iar langa intrarea in parc erau cateva masini parcate, probabil ale celor ce locuiau acum aici.
Imediat ce am iesit din curte, portile mari s-au inchis din nou, singure, inchizand in spatele lor un secret pe care noi nu l-am putut descoperi in totalitate. Cei cu ajutorul carora intrasem in curte, plecasera demult. Le-am multumit insa in gand pentru descoperirea facuta.

ANTWERPEN (ANVERS)

17-24 august 2008

Anversul este al doilea oras ca marime din Belgia si al doilea port din Europa (dupa Rotterdam), asezat pe malul drept al raului Schelde. Printr-un canal, Westerschelde se face legatura cu Marea Nordului. De aceea in oras se simte umezeala caracteristica zonelor marine. Este impartit in 9 districte: Antwerp, Berchem, Berendrecht-Zandvliet-Lillo, Borgerhout, Deurne, Ekeren, Hoboken, Merksem, Wilrijk.
In Anvers ne-am simtit ca acasa, asta si pentru ca am fost timp de o saptamana la prietenii nostri. Ne-a fascinat inca din prima clipa in care l-am vazut. Este un oras cald, primitor. Din Wilrijk, unde am locuit, cu autobuzul nr. 32, contra unei sume de 3.20 euro/persoana se ajunge in centru in 10-15 minute. Biletele se achita, ca peste tot, direct soferului, care elibereaza bonuri fiscale. Se succed la intervale regulate si nu sunt niciodata aglomerate. In 10 minute suntem in centrul orasului.

Inainte de a ajunge la gara centrala incep sa apara pe partea stanga magazinele de bijuterii ale evreilor ultraortodoxi. Iar ei, cu perciunii lungi, care le iasa de sub palariile cu borurile foarte largi, imbracati in pardesie de culoare neagra, pana peste genunchi, in ciuda faptului ca afara sunt 20 grade stau in fata “pravaliilor”, sau vorbesc unii cu altii. Formeaza o comunitate aparte, in fapt un alt district- cel al diamantelor, comunitate socanta la prima vedere pentru ochii turistilor care-i vad. Sunt deja parte integranta a orasului, figuri reprezentative ale uneia din ocupatiile de baza inca din perioada medievala- productia de bijuterii si vanzarea acestora. Comunitatea evreilor din Anvers este mare, numara in jur de 50.000 persoane. De amintit ca de Sabbat, sambata toate magazinele de bijuterii sunt inchise si toti evreii stau in casele lor. I-am intalnit la plimbare, in parcuri si piete in timpul saptamanii, insa sambata magazinele de bijuterii sunt parca parasite.

Magazinele de bijuterii de la Gara Centrala

Am inceput explorarea orasului de la gara, o cladire maiestuoasa, ea insasi opera de arta. Gara centrala, monument de arhitectura, proiectata de Louis Delacenserie, a fost construita in 1905. Fatada baroca, domul de sticla si metal sunt ele insele monumente si constituie un punct de atractie pentru turisti. Sunt 4 nivele de la care pleaca trenurile. Jos, la parter, gara arata ca un mall de la noi, cu marmura pe jos, de-o parte si de alta sunt magazine de bijuterii, cu diamantele expuse in vitrina, unul mai frumos decat altul, ca magazinele de suveniruri de la noi, suvenirurile insa sunt ceva mai scumpe… O scara rulanta te duce la nivelul dorit, la intrarea pe fiecare peron sunt automate pentru bilete.
Orasul este la doar cativa km de Olanda, sunt in jur de 50 km pana la Rotterdam si 110 km pana in Amsterdam. Pana in Paris sunt circa 300 km, Bruxelles-ul este doar la 40 km distanta, astfel incat gara este foarte solicitata. Trenurile pleaca la intervale scurte in toate directiile, si calatorii sunt mereu prezenti in gara.

De aici, de la gara pana in piata Operei Keiserley mai e putin. Si din Piata Operei incepe Meir, strada pietonala si coloana vertebrala a orasului, care se termina in Groenplaats. E loc de promenada, de intalniri, locul unde se intalnesc marile lanturi de magazine si, totodata de aici converg marile artere ale orasului. E una din arterele renumite comerciale ale orasului si ale Belgiei. Vitrinele magazinelor imbie trecatorii cu reduceri de pana la 50% si nu e doar o gluma: pe Meir se gasesc produse pentru toate gusturile si magazine pentru toata lumea.


O simpla plimbare pe Meir transforma chiar si pe cei vesnic posomorati in alti oameni: asta pentru ca atmosfera este de sarbatoare in permanenta: oameni cu sacose pline de cumparaturi, cu pachete si cadouri frumos ambalate intalnesti la tot pasul, copii ce alearga voiosi pe strada, fara grija, deoarece pe aici nu circula masini, cate un cantaret la o intersectie iti aduce aminte ca uneori e bine sa fredonezi o melodie, fie chiar si pentru cateva secunde. Un zambet cald de la un trecator cu gandul la o intalnire cu o frumoasa domnisoara, si viata poate sa se schimbe instantaneu… Dintr-o data, privesc cu alti ochi forfota orasului, e viata lui, e modul in care acesta respira. Si ma simt deja ca sunt si eu o mica rotita angrenata in acest vartej.

La intrarea pe Meir

In apropierea Meirului sunt strazile Hopland si Schuttershofstraat, care sunt faimoase pentru casele de moda renumite care isi au magazine aici: Cartier, Armani, Scapa, Hermes. Iar strazile Nationalestraad si Kammenstraad au magazine alimentare, anticariate si de imbracaminte ce merita vizitate.Tot aici e si Muzeul de Fashion, precum si magazine ale unor designeri faimosi: Dries van Noten sau Walter van Berendonck.

Casa lui Rubens- in flamanda, Rubens Huis e la doar o azvarlitura de bat de Meir. Ne-am oprit cateva minute, pe o banca de pe Meir, cu harta in fata sa cautam strada cu casa lui Rubens si am avut surpriza sa auzim romaneste. Era un acordeonist de culoare, care la coltul unei cladiri a inceput sa cante, fiind insotit de un altul, care, de pe o banca urmarea sa nu vina politia. Romanii nostri sunt peste tot…

Rubenshuis

Vis-à-vis de casa memoriala a lui Rubens e un magazin cu suveniruri, carti si tot aici se vand biletele de intrare la casa memoriala, acum devenita muzeu. Intrarea costa 7 Euro/persoana. Casa se gaseste pe strada Wapper si a fost construita de artist la un an dupa casatoria sa cu Isabella Brant, in stil italian, dupa un plan propriu, bazat pe studiile renasterii italiene. Ansamblul cuprinde casa, un studio, un portic monumental si o curte interioara, care se deschide intr-o gradina in stil baroc, conceputa, de asemenea de Rubens. In incinta studioului, el si studentii sai au executat cele mai multe opere datorita carora a devenit faimos in lumea intreaga.

Meirul duce pana in Grote Markt, Piata Mare a orasului. Bineinteles ca pana in Grote Markt, aflata la 1 km distanta, ne-am oprit in fata vitrinelor magazinelor si am intrat in altele.

Case din Grote Markt

In Groenplaats sau Grote Markt, se afla primaria cu steagurile tarilor UE in fata, care falfaie in bataia vantului, creind impresia de miscare,.
Primaria orasului se afla in partea vestica a Pietei si a fost ridicata intre 1561-1565 dupa planurile lui Cornelis Floris de Vriendt, un arhitect renumit.

Cladirea in stil renascentist incorporeaza atat stilurile flamande, cat si italiene, a caror influenta e vizibila. Ornamentele bogate ale sectiunii centrale ale cladirii reprezinta statui ale unei femei ce reprezinta justitia, o alta e Prudenta si a treia o reprezinta pe Fecioara Maria, inconjurate de armate, duci de Brabant si regi spanioli.

In fata Primariei se afla statuia care, conform legendei este reprezentativa pentru oras. Un gigant mitic, pe nume Antigoon, ce traia langa rau cerea o taxa de trecere tuturor acelora care traversau Schelde. Celor ce refuzau sa plateasca taxa li se taia o mana si li se arunca aceasta in rau. Tanarul erou Brabo a reusit sa taie, la randul lui mana gigantului si s-o arunce in rau. De aici numele orasului, din olandezul “Hand Werpen”- mana aruncata, denumire ce s-a transformat pe parcurs in Antwerpen. Ne-am fotografiat si noi, ca si ceilalti turisti cu uriasul de piatra, cu cladirirle aflate in piata, cu primaria si catedrala, undeva, in spatele nostru, pentru ca peste ani sa ne regasim imaginea orasului din amintiri…

Catedrala Doamnei Noastre isi inalta turnul peste oras. Am vazut-o din piata si de aici, din Grote Markt se ajunge pe una din stradutele care o inconjoara.

fatada catedralei

Constructia ei a inceput in secolul 14 si a fost finalizata in 1518. Este una din cele mai impresionante catedrale gotice din nordul Europei.

Este renumita deoarece are 4 picturi ale lui Rubens: “Coborarea de pe cruce”, “Ridicarea pe cruce”, “Invierea lui Christos” si “Assumption”. Langa catedrala, piata abunda de terase, restaurante si baruri, adesea pline cu turistii care se odihnesc dupa periplul prin oras. La pizzeria unde ne-am oprit noi pizza costa in jur de 10 euro, e crocanta si savuroasa, o bere costa 3-4 euro. E un local chiar langa catedrala, unde se serveste shaorma, iar pizza e preparata chiar sub ochii clientilor.

Fantana din Piata Catedralei

Biserica Sf. James, care e mult mai incarcata in ornamentatii decat catedrala se afla in apropiere si aici se afla mormantul lui Rubens.

Langa Grote Markt este o alta piata, unde pentru cateva zile s-a desfasurat un targ culinar, adunand curiosi, ca si noi, din toate partile orasului. Bere, mancare, muzica si voie buna, acestea au fost ingredientele unei sarbatori dedicate bunului gust…

Schelde e in imediata apropiere.

Desi orasul a fost fortificat in trecut, a ramas doar un castel Het Steen, renovat acum, care adaposteste muzeul marinei.

Het Steen

In halele vechiului port acum sunt expuse diverse barci, vase de pescuit si de pasageri din perioada interbelica, si pentru ca aici pot venii familii cu copii, pentru ei, printre ambarcatiuni s-a amenajat si un loc de joaca. Castelul pare a fi desprins din povesti, si ne-am simtit exact ca Gulliver in tara uriasilor, desi statuia de la intrare il arata in tara piticilor.…

De la castel am urmat cursul raului. Pe rau trec vapoare, slepuri, vase de calatori. Pe chei, intr-o parcare se adunasera la sfarsit de saptamana rulote- caravane, cu olandezi.
In sec 16, Antwerpenul era un oras bine structurat, cu case impunatoare, manufacturi si cladiri de birouri. Mare parte a constructiilor datand din acea perioada se gasesc in oras, in partea veche, necomerciala a acestuia.

Am trecut pe langa niste foste hangare, care acum erau transformate in birouri de avocatura, restaurante (Hangar 26), depozite, ajungand in zona portului vechi.

Aici se pastreaza inca intrarea in port, asa cum era ea in secolul 18, desi vechiul port adaposteste acum doar ambarcatiunile de lux, e acum un fel de parcare pentru iahturi, barci cu motor si tot aici este un hotel de 4 stele, amenajat pe un vapor, “bateautel”, un hotel pe apa.
De aici insa se termina cu partea vizitata a Anversului, pentru ca turistii sunt tot mai rari, strazile din ce in ce mai pustii, magazinele sunt goale si, surprinzator afiseaza preturi mai mari decat in centru, pe Meir; restaurantele sunt fie goale, fie inchise, in baruri sau carciumi sunt putini oameni, cu cate un ziar in fata, pensionari ce incearca mai mult sa isi omoare timpul.Este o zona unde, nemaifiind turisti, aici se desfasoara doar viata de zi cu zi a localnicilor.

Raul Schelde se poate traversa prin doua tunele pentru autovehicule: Waaslandtunnel si Kennedytunnel, cat si de catre pietoni si biciclisti, prin tunelul Sf Ana.

La intrarea in tunel

Si tunelul pietonal

Pe partea cealalta a raului e Linkeroever, o zona cu multa verdeata, parcuri cu terenuri de volei, fotbal si piste pentru biciclisti. De aici se pot urmari vapoarele care trec pe Schelde, asta fiind una din distractiile preferate ale unei familii de evrei, constand din 7 copii, cel mai mare avand in jur de 10-12 ani, cel mai mic abia putea sa mearga si tatal acestora, aflati acolo, in ziua in care am ajuns si noi. Probabil ca asta era modalitatea cea mai ieftina de a se distra …
Orasul apare ca intr-o ilustrata, de cealalta parte a raului. Aici, in liniste il poti redescoperi, straduta cu straduta, casa cu casa, fara sa te plictisesti. In spatele cladirilor de pe mal se profileaza turlele catedralelor, impungand norii, care se aduna deasupra orasului. Si, desi eram in plina vara, si-n Bucuresti erau 40 grade, aici temperatura nu a depasit 20 grade, ba, chiar, cateva zile a plouat si a fost racoare, fiind nevoiti sa ne luam pulovere pe noi… In Anvers a plouat aproape zilnic, asa ca m-am cadorisit cu o umbrela dintr-un magazin de pe Meir…



Antwerpenul e aerisit, cu multe parcuri si zone verzi. De fapt, peste tot, langa blocuri, cladiri pentru afaceri sau case de locuit sunt copaci, ronduri de flori, iar de la balcoane surad jardiniere pline cu flori, care se revarsa pe toate laturile intr-o cascada multicolora. Flori sunt si de jur-imprejurul stalpilor de iluminat, creaind un sentiment de veselie si armonie. E o abundenta de flori peste tot. Pistele pentru biciclisti se gasesc peste tot in oras, si nu e de mirare ca locuitorii prefera bicicleta ca mijloc de transport la si dinspre servici, sau pur si simplu pentru plimbare. In fata garii centrale este o imensa parcare pentru biciclete, iar pe Meir, unde nu circula nicio masina, se poate circula cu bicicleta.
Noua ne-a placut aerul de libertate pe care il degaja orasul, sentimentul ca totul iti apartine si ca poti oricand sa gasesti ceva nou de vazut.