BRUXELLES, Belgia

16 August 2008

Bruxelles a devenit sinonim cu Uniunea Europeana, insa e si capitala Belgiei. De aceea e mereu aglomerat si plin de viata. Forta orasului sta in aceea ca diversitatea e caracteristica lui. Turistii din centrul istoric privesc inmarmuriti palatele din Grote Markt, unde acestea sunt dispuse pe cele patru laturi ale pietei, unul mai somptuos decat altul, unul mai frumos decat celalalt, in timp ce parlamentul european, in sediul somptuos, de sticla, (Berlaymont) aflat ceva mai departe, dezbate legile.



Trecutul se imbina cu viitorul armonios in Bruxelles. Limba e un subiect sensibil, fiind trei limbi oficiale in Belgia: franceza- in sudul tarii, in Wallonia, flamanda, vorbita in nord, in Flandra si germana, vorbita in apropiere de granita cu Germania. Aproape toti insa stiu si engleza, fara niciun fel de probleme.



Cu greu am gasit un loc de parcare. Se parea ca toata lumea s-a inghesuit in ace zi de sambata in oras. Am intrat intr-o parcare subterana, insa am fost intorsi cand ajunsesem jos de un paznic care ne-a comunicat cu parere de rau ca nu mai sunt locuri. Dupa cateva minute bune de cautari pe stradutele in panta din apropierea centrului, am gasit un loc de parcare si am pornit sa exploram orasul.


Piata Mare, sau Grote Markt, asa cum e numita ea de flamanzi, e impresionanta datorita covorului de flori din centru, pe care l-am vazut imediat ce am fost aproape de piata. Nu stiam atunci, am aflat ulterior, dupa venirea in tara ca acest covor de flori urias este evenimentul annual al Pietei si ca dureaza cateva zile. Am fost norocosi sa ajungem in Bruxelles chiar in acele zile, norocosi ca am putut sa il admiram in toata splendoarea sa.

Un covor demn de decorul princiar din jur

Un covor urias, desfasurat pe toata suprafata pietei, cu o explozie de culori, de la verde crud la rosu aprins. De jur-imprejurul covorului e un spatiu pietonal ingust, delimitat prin garduri metalice, astfel incat turistii sa poata admira in voie florile si cladirile din jur. Procesiuni cu steagurile Belgiei, ale U.E., secondate de fanfare, arlechini si saltimbanci, pelerini si petrecareti pur si simplu trec prin piata, creind o atmosfera de sarbatoare.


Pe marginea pietii, terasele, cafenelele si restaurantele, aflate la parterul cladirilor intregesc imaginea. Magazinele de suveniruri isi ademenesc clientii cu cristale, ciocolata, carti postale si de calatorie, in timp ce in jur auzim atat franceza, cat si engleza, italiana, rusa si … chiar romana. E una din atractiile turistice de necontestat ale orasului, e firesc sa intalnim toate natiile posibile. Piata e in patrimoniul UNESCO inca din 1988.
Tot in piata e statuia Manneken Pis, emblema a orasului, creata de Jerome Duquesnoy in 1619, reprezentand un baietel dolofan urinand. Noi nu am vazut-o, am cautat-o din priviri, insa, cum piata era supraaglomerata, ne-am multumim sa admiram covorul de flori si sa urmarim procesiunile ce se derulau.



Casele de aici sunt in stil baroc, construite in secolul 16. In 1692 un bombardament francez a distrus totul, in afara de cladirea Primariei. Celelalte au fost terminate trei ani mai tarziu si au fatadele arse, iar in varf au statui de eroi si de sfinti.



Piata e una din cele mai somptuoase din Europa si chiar daca palatele erau incarcate cu dantelarii si ornamente, intregul ansamblu arhitectonic era fantastic, nimic nu deranja privirea, atmosfera de medieval se pastra aproape intacta, asta si datorita faptului ca masinile nu au acces in zona. Zona e exclusiv pietonala, de aici probabil vine si farmecul stradutelor ce inconjoara piata, pietruite, inguste.

Dominand piata, cladirea Primariei- Hotel de Ville are cu aproape 300 ani mai mult decat celelalte cladiri. In varful turnului central e o statuie a Arhanghelului Mihail, care striveste sub calcai diavolul. In balcoanele acesteia era plin de lume, care privea de sus manifestarile din piata.


Casa Regelui- Maison du Roi se afla vis-à-vis de primarie. Nu a locuit niciun rege aici, in ciuda numelui. Aici e Muzeul Municipal, ce cuprinde colectii de sculptura gotica, portelan, argintarie, dantelarie, tablouri (Brueghel).



Catedrala Sfintilor Mihail si Gudule a fost inceputa in 1226, este o combinatie de stiluri gotic si romanesc.


Ferestrele cu vitralii sunt atractiile principale.
Strazi inguste si pietruite radiaza din piata, convergand spre alte puncte de interes ale orasului: Palatul de Justitie, cladirea Bursei, Piata Regala.


In fata Bursei, un miting antirus ne-a adus aminte ca tancurile rusesti tocmai invadasera Georgia.

Desi inca nu se stinsesera acordurile muzicii fanfarei din Grote Markt si manifestatia progeorgiana era in plina desfasurare, am parasit orasul, indreptandu-ne spre Anvers.

KOLN, GERMANIA

15 August 2008

Probabil ca imaginea Kolnului este asociata in mintea turistilor cu catedrala. Este simbolul orasului, in jurul caruia s-a dezvoltat cetatea. E imposibil sa spui Koln, fara ca imaginea impunatoare a catedralei sa nu fie prima in minte. Orasul s-a dezvoltat intr-atat, incat doar pe harta se poate vedea granita dintre Koln si Bonn sau dintre Koln si Dusseldorf.
In Koln numarul monumentelor, cladirilor vechi si obiectivelor turistice este impresionant, intregul oras fiind un muzeu in aer liber care asteapta sa I se descopere frumoasa si indelungata istorie.

Ne-am cazat, conform obiceiului la ETAP Hotel Koln, situat in apropierea aeroportului Koln/Bonn. Deoarece cele doua orase se intrepatrund practic, aeroportul le deserveste pe ambele. De aici, am plecat spre Koln cu trenul suburban, de la gara Frankfurter. Pana in centru, la gara centrala sunt 4-5 statii. N-am coborat insa acolo, pentru ca am zarit turlele catedralei si am dorit sa o vedem intai de departe.

Podul si catedrala in spate

Am coborat din tren cu o statie mai devreme, astfel incat sa traversam pe jos Podul Hohenzollern spre catedrala.

Podul are o sectiune pietonala, pe care circula si bicicletele, o sectiune cu 2 benzi/sens pentru masini si una de 4 linii ferate pentru trenuri, gara centrala fiind in imediata apropiere a catedralei.


La baza podului, in apropierea catedralei este un parc, unde locuitorii orasului si nu numai erau adunati la picnic. Am observat grupuri de “petrecareti”, care erau insa de alta etnie, prezenta si la noi. Au si nemtii oile lor negre! Si petreceau cu foc, cu gratare si muzica, exact ca la petrecerile noastre campenesti. Diferenta era insa ca aici eram in centrul Kolnului.


Catedrala, inalta de 157 m si cu o suprafata aproximativa de 6166 mp, inceputa in 1322 a fost terminata in 1560. Este o dantelarie din piatra, cu doua turle gemene, care se vad din aproape intreg orasul. Desi e situata intr-o piata imensa, in care tinerii localnici seara se intalnesc la un “skate”, cu greu reusesti sa o cuprinzi cu privirea. Turistii cu aparatele de fotografiat sau de filmat in mana se ciocnesc unii de altii in incercarea de a reusi sa cuprinda intreg ansamblul.

Am incercat si noi sa cuprindem toata catedrala. Din pacate nu am reusit perfect.

E 15 august. Sfanta Maria. Inauntru este oficiata slujba. La intrare, in stanga, danseaza jucause luminile luminarilor asezate pe suporturi speciale. E o mare de lumina galbena, calda. De undeva din fata, un cor de copii canta.


Admirand interiorul, cu coloane striate, privirile ni s-au oprit asupra vitraliilor, cu scene din vechiul si noul testament. Cele 5 vitralii in stil bavarez din partea de sud a altarului sunt considerate piesele de rezistenta ale stilului neo gotic. O multime de statui intregesc tezaurul catedralei: crucifixul Gero, considerat ca fiind cea mai veche cruce in format mare, datand din anii 1000, statuia Milan Madona, cea a Sf. Christofer si cea a Sf. Ursula, patroana sfanta a Kolnului.

In piata, forfota. E sarbatoare. Bunici cu nepotii la plimbare, turistii ce admira catedrala, o mare de oameni care se odihneste la cafenelele de pe margine, librarii si magazine. Am pornit agale sa exploram si restul orasului, dupa ce ne-am cumparat dintr-una din librariile de acolo un ghid turistic. Harta Kolnului am gasit-o la hotel, aceasta fiind disponibila la toate hotelurile unde ne-am cazat.

Ne-am oprit la una din terasele superbe aflata in vecinatatea catedralei, am mancat o pizza si am baut cea mai proasta bere: Heffe. O bautura cetoasa, tulbure, pentru ca cerusem una alba, neavand habar cum este. Am decretat-o ca fiind o bere pe care nu o vom mai incerca, insa ne-am mai lovit de ea, sub o alta denumire, in Belgia: Leffe, identica.

Primaria orasului e in apropiere de piata Catedralei. De departe, pare inca o cladire veche, perfect integrata in peisaj. Are doar o placa minuscula, care avertizeaza ca e o cladire publica, care e deschisa vizitelor turistilor.

Fatada primariei

Inauntru, in spatele zidului vechi, pastrat admirabil, este o cladire moderna, cu cupola, in care sunt birourile primariei. In hol se poate admira macheta orasului, precum si statuile care impodobeau peretii vechii primarii, distrusa la bombardamente in al doilea razboi mondial. Curtea interioara este pastrata si, pentru a fi admirata, peretii sunt din sticla.

Ne-am plimbat apoi prin oras. Case vechi, in stil baroc, lipite una de alta, cu terase si cafenele in fata ne intampina peste tot. Pe malul Rinului este o zona pe cativa kilometri de promenada, tivita cu baruri, terase, cafenele, parcuri, locuri de joaca pentru copii. E o adevarata placere chiar si numai sa te plimbi pe malul raului.

Casele par din lumea povestilor...

Pe rau se fac croaziere de cateva ore, atat pentru a admira orasul, cat si pentru a vizita cele doua orase din apropiere, Dusseldorful si Bonnul. Un vas plin cu turisti zgomotosi isi astepta plecarea la chei. Era un banner mare la intrarea spre vapor, anuntand o “fiesta” cu muzica house. Din pacate, zgomotul ce se auzea de pe vas ne-a facut sa nu ne mai dorim o plimbare cu vaporasul, desi initial asta fusese intentia noastra.
Am preferat sa admiram orasul de pe mal.

Un alt obiectiv care merita vazut este Gara Centrala, de unde am plecat spre hotel tarziu, dupa ora 11. Gara e construita intre 1890 - 1894, atent restaurata. Trenurile se succed la intervale de cateva minute unul dupa altul, pleaca in orice directie imaginabila. De la linia unde am asteptat trenul spre hotel, au plecat in interval de 10 minute, cat l-am asteptat pe al nostru, 4 trenuri.


Si, desi parea aglomerata, existau indicatoare peste tot, pentru a sti de unde si in ce directie se poate lua fiecare tren. Mai dificila a fost achizitionarea biletelor de calatorie, pentru ca acestea se iau de la automate, insa ne-am descurcat pana la urma.
Intregul ansamblu –gara, impreuna cu catedrala si muzeele din apropiere apropiere - Ludwig si Romisch-Germanisches - este marcat de elementele caracteristice ale istoriei Koln-ului, de secole un important centru economic, religios si cultural al Germaniei.

WURZBURG, GERMANIA

14 August 2008

Wurzburgul, situat in sud-vestul Germaniei, in Bavaria, e cetatea vinului si a pestelui, cu cladiri monumentale, in care simplele case de locuit au un aer aparte, de monunente arhitectonice.



In drum spre Wurzburg

Incepand cu Germania, ne-am cazat in hotelurile ETAP, un lant de hoteluri care se gaseste in aproape toate marile orase din Europa de Vest. Camerele sunt mari, curate, cu TV, radio, baie cu dus, dar, din pacate hotelurile sunt situate la periferia oraselor, fiind considerate hoteluri de tranzit. In fiecare hotel, la receptie se gasesc brosuri cu adresele si tarifele hotelurilor din Europa. Aici am ajuns tarziu, dupa ora 15, cand se termina programul la receptie, iar hotelurile sunt dotate cu automate pentru rezervare, comanda si plata a camerelor. Se elibereaza un fel de bon asemanator celui de la bancomate cu codul de acces, atat in hotel, cat si in camera. Este o modalitate foarte buna de a face economii de personal.
Hotelul ETAP din Wurzburg e situat in zona industriala a orasului, langa reprezentantele Citroen, Porshe, Wolkswagen si Toyota. O camera pe noapte costa 46 euro. De aici se poate ajunge cu autobuzele nr. 26 sau 34 in centrul vechi al orasului. Biletele se platesc la sofer, dar se pot cumpara de la orice chios de ziare din oras si costa 2.10 euro/persoana.
Piata orasului, veche de peste 700 ani continua sa emane aerul boem, de piata menita sa adune locuitorii vechiului burg, la o bere seara. Domul Sf. Kilian este cladirea cea mai impunatoare a pietei.






La intrare, portalul de bronz, cu scene din “Facerea Lumii” e numai “pregatirea” pentru spectacolul maret de grandoare din interior. Arcele de pe tavan sunt in stil baroc, altarul cuprinzand mormantul sfantului al carui nume il poarta catedrala. Wurzburg este centrul pelerinajelor catolice in 8 iulie, data la care e celebrat patronul Sf. Kilian.



Interiorul domului

In dom se fac in fiecare dupa-masa meditatii pe sunete ale orgii, care dureaza 15 minute fiecare. Sunt 2 orgi, una de 9.6 m si una de 4 mm, datand din 1965. E o atmosfera stranie, fiindca un sunet al orgii e emis incontinuu timp de minute bune, in biserica e liniste si eu, cel putin am avut senzatia de disconfort. Dimpotriva, Toni a fost entuziasmat si ar fi repetat experienta inca 15 minute, daca nu am fi vrut sa vedem orasul in timpul ramas.



O galerie din interiorul domului


Augustiner Kirche a fost fondata in 1263, se afla in Dominikaner Platz, nu departe de Dom.

Afara, in piata, atmosfera e ca de sarbatoare: turisti si localnici, deopotriva sarbatoresc: unii la o bere, la Ratskeller (Beciurile Primariei), pe terasa sau in restaurantul, situat la subsolul primariei vechi, altii la cafenelele din zona sau la terase. Veselia emana insa si aerul de vacanta e placut. Pe mese sunt halbe de bere, blonda, sau vin rosu. Aici, la Ratzkeller am baut o bere afara, urmarind zumzetul si forfota din piata. De-o parte si de alta a intrarii in dom sunt magazine de lux, librarii si cafenele, iar vis-à-vis sunt restaurantele cu terasele imbietoare. Nici n-ai putea sa nu te asezi la o masa, fie chiar si doar pentru cateva minute, sa admiri, de pe margine, tumultul vietii.




Podul Alte Mainbrucke

Pe podul vechi, Alte Mainbrucke, peste Main, cu cele 12 statui ale episcopilor, papilor si regilor de-o parte si de alta am traversat spre Festung Marienberg, fortareata Marienberg, aflata de cealalta parte a Mainului.


Una din cele 12 statui de pe pod



Podul Vechi, vazut de pe Ludwigsbrucke

Fortareata se vede din aproape orice unghi din oras si de cum am vazut-o , ne-am hotarat ca trebuie sa ajungem sus, sa o admiram de aproape. Nu ne-a parut rau, desi drumul pana sus a fost lung. Din curtea bisericii Sf. Burkhard, printr-un tunel ce urca spre dealurile cu vita-de-vie ce inconjoara dealul pe care e construita fortareata, drumul e in serpentine prin via cu soiuri de riesling, sovignon, silvaner.


Wurzburgul vazut printre vita de vie



Ajunsi sus, ne-am oprit sa admiram panorama orasului de la pcioarele noastre, cu o bere Wutzburger Hofrau in fata.
Fortareata a fost rezidenta episcopala din 1261 pana in 1720. Acum, aici sunt 2 muzee: Furstenbau Museum, care da o idee de ansamblu asupra vietii clericilor, a stilului de viata.


Intrarea in Cetate



Si intrarea in interiorul fortaretei

Celalalt, Mainfrankisches Museum surprinde ansamblul obiceiurilor locale de-a lungul istoriei, folclorul si arta in decursul anilor.





De aici, nu ne-am mai intors pe drumul pe care am venit, pentru ca am descoperit o cale mai scurta de a ajunge in oras, am coborat pe trepte printr-un parc pana in oras, pe malul Mainului, am traversat raul pe Ludwigsbrucke,





La taifas pe Ludwigsbrucke

am mers tot inainte pe Sanderring pana la Rezidenz, resedinta principilor, simbol al orasului, care se afla intr-o piata ampla.




Rezidenz-ul si piata

Construita intre 1720 si 1744 a fost bombardata in 1945. Au ramas atunci in picioare doar salonul cu tavan mobil, sala alba si sala tronului.




A fost restaurata cu eforturi uriase in 1981 si e inclusa pe lista patrimoniului cultural si natural UNESCO. De aici, ne-am intors spre centru, trecand prin fata bisericii Sf Anton,





a carei fatada uluitoare ne-a atras privirile din piata.
Autobuzele spre periferiile orasului circula din ora in ora, asa incat, pana la sosirea unuia, am admirat viata de noapte a orasului.

KARLOVY VARY, CEHIA

12-13 august 2008


Situat la doar 60 km de Praga, statiunea e vizitata de turistii atrasi de farmecul “bailor” de odinioara (Lazne), unde aristocratia, regii si printii, dar si intelectualitatea boema obisnuia sa isi petreaca zilele de vara. Este o statiune cocheta, situata de-a lungul raului Ohre, si avand in cealalta parte, culmile stancoase ale dealurilor.



Autostrada Praga _karlovy Vary

Orasul a fost fondat in anul 1349 in timpul domniei lui Carol al IV-lea, rege al Cehiei si imparat roman.
Legenda spune ca regele Carol s-a dus la vanatoare in padure, in zona deluroasa unde izvoarele termale ies la suprafata. In timpul vanatorii, unul din caini a cazut intr-un iaz- tocmai descoperise un izvor minunat cu apa termala. Atunci Carol a decis ca pe acel loc sa construiasca un oras. De-a lungul istoriei Carlsbad a fost vizitat si a ramas locul preferat de multe personalitati, statiune de odihna preferata a tarului rus Petru cel Mare, Johann Sebastian Bach,, imparateasa Austriei Maria Theresia, a lui Chopin, Goethe, Schiller, Beethoven, Paganini, Gogol, Johann Brahms, A. Tolstoi, Smetana, chiar si Marx. Freud a stat in 1915 la Carlsbad Plaza, asta aminteste trecatorilor placuta aflata la intrarea somptuoasa a hotelului, in fata caruia sunt parcate 2 limuzine.

Orasul e impartit in doua de autostrada ce duce dinspre Praga in Germania. In nord este orasul propriu-zis, in partea sudica este statiunea de odihna.
Un hotel de 4 stele, cu piscina termala costa aproximativ 100 euro/noapte/camera (2450-2600 coroane cehe)
Noi am gasit un hotel modest, Hotelul Baierische Hof, care e situat langa terenul de golf al statiunii si are tarife acceptabile, de 40 euro/noapte/camera, cu micul dejun inclus. Din splendoarea de altadata a ramas sala de la parter, acum restaurant, in care dantelariile de pe tavan si candelabrele din cristal de Boemia amintesc de balurile care probabil aveau loc aici. Fiindca am ajuns aici dupa-masa, am ramas doua nopti, sa vedem intreaga zona cat mai bine.
Cu autobuzele 1 sau 10 se ajunge de la hotel in centru, statia terminala este la Colonade, in dreptul bailor termale nr. III (Lazne III).
Un bilet de autobuz costa 12 coroane (jumatate de euro). Biletele de autobuz le-am cumparat de la un mic magazin alimentar aflat langa hotel. Noi n-am stiut unde sa coboram si ne-am oprit cu cateva statii mai devreme, la piata centrala a orasului.



Asa ca am inceputul turul propriu-zis al statiunii pe jos. Am coborat spre posta, unde ne-a intampinat Hotelul Termal, aproape identic cu Hotelul Roman din Herculane.





Hotelul Termal, replica a celui Roman din herculane. Care o fi fost intai?


Dintr-o data calatoream in timp, incercand sa distingem asemenarile si deosebirile dintre cele doua hoteluri. Ambele sunt situate pe malul unui rau, ambele sunt construite in aproximativ aceeasi perioada si acelasi stil “art deco”, doar ca acesta parea mai mare, avand in fata, pana la malul raului o promenada superba, cu gradini pline cu flori si banci, pe care sa se poata odihni turistii. Anual, aici are loc Festivalul de Film de la Karlovy Vary, care are loc in luna iulie. Vin in fiecare an personalitati din lumea cinematografiei mondiale. De altfel, hotelurile din statiune se mandresc ca au gazduit diversi actori sau personalitati din lumea culturala si isi atrag turistii, afisand, la intrare, pe langa meniu, poze cu acestia. (Michael Douglas, Morgan Freeman etc).




De aici, de-o parte si de alta a raului se insira casele in stil baroc, construite in perioade diferite, alternand cu hotelurile si pensiunile pline ochi. Am gasit chiar si o pensiune romaneasca. Arhitectura din Karlovy Vary este deosebita.




Cladirile originare dateaza din perioada Renasterii, majoritatea caselor sunt insa din “Epoca de Aur” a statiunii, in stil romantic si gotic. Cea mai veche constructie e Turnul Castelului, cladit pe structura conacului de vanatoare construit din ordinul imparatului Carol.
Ca sa ne putem bucura de panorama oferita de cladirile orasului, ne-am oprit la o terasa sa savuram o bere ceha: un Pilsner Urquel, o bere aramie, amaruie, gen Gambrinus.




In parcul din laterala Hotelului Ternal are loc un concert de dupa amiaza. In pavilioanele ce strabat parcul se aude muzica numai, pentru ca toata lumea, tacuta, asculta. E un “remember” al perioadei interbelice, sau probabil, asa am simtit noi.




Mai departe, ajungem la Colonade. Karlovy Vary e de neinchipuit fara Colonade. Acestea sunt aliniate in jurul izvorului Tepla. Aici sunt izvoarele termale, datorita carora e vestita statiunea.



Colonadele vazute din interior



Colonadele au fost construite cu scopul de a delimita un spatiu in care oamenii sa se poata plimba, sa bea apa din izvoare. In plus, ele ofera adapost in cazul in care vremea este defavorabila. Fiecare Colonada gazduieste un izvor termal. In total sunt 12 astfel de izvoare, unul din cele mai cunoscute fiind Voidlo (Izvorul fierbinte). Indreptul fiecarui izvor este o placa cu denumirea, temperatura, afectiunile pentru care e indicata apa.


Colonadele

Apa izvoraste din pamant, e captata de fantani, are o temperatura ce variaza intre 40 si 60 grade si se bea din canite cu un orificiu in toarta, specifice. Ca sa fim in ton, am cumparat si noi una, insa, sincer, gustul apei nu e din cel mai bun… e o apa calda, sulfuroasa, cu gust de oua clocite. Poate e buna in diverse afectiuni gastrice, insa pentru noi, mai indicata a fost berea.





Izvoarele termale sunt captate si intr-o cladire comerciala, unde, la parter, langa izvoare se poate sta pe bancile amenajate de-o parte si de alta, iar langa ele sunt magazine pentru suveniruri, de unde se pot cumpara canile care sunt de fapt emblema statiunii. Apa tasneste in mijlocul cladirii ca dintr-un gheizer si, bineinteles turistii fac poze, filmeaza si admira spectacolul.



Orasul nu e vizitat doar pentru frumusetea sa, ci si pentru efectul curativ al izvoarelor termale, utilizate pentru diverse afectiuni. Izvoarele sunt utilizate pentru tratarea tulburarilor sistemului digestiv, de metabolism (diabet, colesterol ridicat, probleme la sira spinarii etc). Baile, masajele, tratamentele termale, plimbarile prin imprejurimi, hidroterapia se numara printre cele mai importante tratamente asigurate in statiune.


prin parc



Restaurantul Sweik, aflat in centrul statiunii este un punct de atractie al tururilor facute de ghizii ce insotesc turistii, aceasta si pentru ca e unul din cele mai “piperate” ca si preturi. Aici, atractia e soldatul in marime naturala, asezat la o masa, in fata restaurantului, imbracat in stilul traditional al soldatilor prusaci, cu care se fotografiaza aproape toti turistii (n-am scapat nici noi), dupa care, ceva mai in spate e restaurantul, care te ademeneste cu mirosurile variate.



Soldatul si cu mine...

O salata cu branza costa 150 coroane, o bere e 60 coroane. Goethe a stat la cateva case de restaurantul Sweik, in perioada 1812-1816, iar casa e acum inclusa in circuitele turistice.
Statiunea se intinde spre munti, am urcat pana aproape de marginea padurii, pentru a putea admira panorama. In partea “alpina” a orasului sunt vile noi, hoteluri de lux, unele mai impunatoare decat altele.

Ceva mai departe, spre marginea dinspre est a statiunii, o bere costa 25 coroane, insa afluxul de turisti e aici scazut. La un bar retras, cu doar cateva mese inauntru, am baut o bere Budweiser.



Cautand baile din oras, am descoperit cladirea bailor 1, Lazne I, care, din pacate era intr-o avansata stare de deteriorare. Baile traditionale, existente pana la caderea comunismului sunt acum inchise si nu mai sunt folosite. Exceptia face doar Lazne III si Elisabeth Bad, dar unde se fac proceduri diverse, recomandate de medic, insa tratamentul e facut in camere gen salon de spital, baile se fac intr-o cada si sincer, nu am fost tentati sa experimentam acest gen de baie.



Elisabeth bath

Ne-am fi dorit sa ne balacim intr-o piscina mare, cu apa termala, asa cum se gaseste la Pamukkale, In Turcia, sau chiar la noi, la Herculane. Sunt frecventate spa-urile moderne, cu preturi de la 32 Euro/ora pentru o singura procedura, in camere special amenajate. Asa ca, desi speram sa putem face o baie in voie, ne-am resemnat la gandul ca la intoarcere vom face o oprire la Heviz, in Ungaria, sa ne implinim dorinta.
Intregul Karlovy Vary este un parc. Sunt parcuri multe, cu alei largi si banci pentru odihna peste tot.
Parcul estic al statiunii este foarte ingrijit, aleile sunt delimitate de randuri de flori colorate. Admirand peisajul, am iesit din oras si am ajuns langa vechea terasa de vara. Aici, pe timpurile nu foarte indepartate, cu 10-20 de ani in urma rulau filme si aveau loc spectacole. Inca mai era instalatia de iluminat, insa printre randurile de scaune crescuse iarba si abia se mai vedeau. Era intr-o stare de degradare, nemaifiind folosita de ani buni. Ne-a cuprins un sentiment de tristete, asemanator celui pe care l-am avut vazand starea bailor.




Spre seara, am preferat sa ne intoarcem pe jos la hotel. De altfel, explorarea pietonala a oraselor a devenit obligatorie pentru noi, asa ca astfel ne-am antrenat pentru zilele urmatoare.